Era cît pe ce să scriu despre neisprăvitul de HOȚegan, cum pe bună dreptate l-a numit președintele lui Poli Iași pe infractorul cu fluier și cu ecuson FIFA, după meciul Dinamo – Poli Iași, cînd a eliminat degeaba un ieșean, dar i-a dat doar galben dinamovistului care a avut o tentativă de omor soldată cu comoție cerebrală, fractură craniană și timpan spart!
Numai că, între timp, a revenit în centrul atenției (chiar mondiale!) un alt individ poreclit arbitru: Istvan Kovacs, care a reușit să producă un cataclism de arbitraj într-un meci disputat între doi coloși, Barcelona și PSG. Faptul că l-a eliminat fără motiv pe Araujo în minutul 29 a dus la un dezechilibru pe teren și la o izbucnire perfect normală a lui Xavi, antrenorul Barcelonei, pe care tot acest individ a avut grijă să îl trimită în tribune! Individul ăsta se vede numai după călcătură că se crede stăpînul terenului, al jocului, al jucătorilor, al lumii, că e ”buricul pămîntului” (cum zice marele arbitru Porumboiu că se crede individul) și că el nu intră pe iarbă ca să contribuie la frumusețea jocului, ci ca să arate ce mare sculă zace în el.
Prin comparație, un meci la fel de important, dar încă și mai încins, Man City – Real, a fost condus de italianul Daniele Orsato, mereu cu zîmbetul pe buze, mereu în dialog cu jucătorii, ba chiar rîzînd copios cînd el însuși a dat o decizie de-a droanga, pe care a corectat-o cerînd scuze și, cum am spus, rîzînd din toată inima. E și asta o explicație: vom avea fotbal ca italienii atunci cînd vom avea și arbitri ca ei. Cum, cînd? Niciodată!
