Nu știu ce-i mînă pe cei de la Sindicatul Studențesc al USV de aduc pe bandă rulantă toate numele importante dintr-un gen muzical care are la bază muzica folk, dar după Ada Milea (una!) au urmat Bobo Burlăcianu și Bobi Dumitraș (doi!), iar săptămîna trecută, în ultima zi de octombrie, în logica aritmeticii elementare, a venit, firește, un trio! A cărui alcătuire mi s-a părut năucitoare: Emerich Imre, folkist pur sînge, clujean, Jimi El Laco, bluesman și rock `n` roller, fenomenalul chitarist și viorist de la Nightlosers, clujean și el, dar pripășit prin București, unde are un studio unde face de toate, de la reclame radio la muzică adevărată, și, în sfîrșit, dar nu la urmă, concetățeanul nostru Marius Roje, despre care aș zice că e educat muzical în spiritul rock-ului progresiv, dar a cochetat și cu jazzul, și cu… toate celelalte genuri muzicale! Am făcut și un interviu la Radio AS cu Emerich și cu Roje (Jimi fiind blocat în traficul infernal de pe șoselele patriei: a făcut peste 8 ore de la București la Suceava!, dar lăsați, că nici nu vor trece nici 50 de ani și vom avea autostrada aia pe care nu obosește Flutur să o construiască… din vorbe!), din care am aflat și cum s-a născut proiectul ăsta straniu prin componență, dar de o muzicalitate excepțională datorită calității membrilor, și de ce la Suceava se simt bine de fiecare dată (Roje fiindcă îi face mama sa ardei umpluți!). Aveam să mă conving cu ochii și cu urechile mele la Auditorium, unde toți cei prezenți au cîntat piesă cu piesă, încît chiar m-am întrebat de ce nu se rezumă doar la acompaniament cei de pe scenă! Am aflat de ce: cîntau pentru mine, că eu nu știam decît o jumătate dintr-o piesă! Mulțumesc, Imi, Jimi și Roje!
