Înaintea meciurilor de fotbal și în pauza acestora, dar și în pauzele de la hochei, tenis etc., din difuzoarele din săli și de pe stadioane se aude muzică. De aici, discuția poate lua orice direcție, și îmi trebuie multă stăpînire pentru a menține tonul civilizat.
Vă fac trimitere în zona extrem de familiară dvs. a stadionului Areni, în spatele căruia locuiesc de aproape un sfert de veac, timp în care am ascultat de sute de ori celebra opera muzicală ”Cîntă cucu-n Bucovina”, care și dacă ar fi fost, să zicem, vreo ”Satisfaction” sau ”Bohemian Rhapsody”, tot ar fi devenit un fel de vomitiv, prin repetarea dementă. Asta, pentru a nu mai vorbi de cît de tare te poate monta, te poate mobiliza pentru a mînca nori pe gazon o hăuleală d-asta de toată jalea. Este poate și asta o explicație (și zău că nu glumesc cîtuși de puțin!) pentru rezultatele și parcursul jenant al echipelor noastre, indiferent de nume, pentru care cucu’ cîntă și iar cîntă în difuzoare de zeci și zeci de ani. Nu vreau să fac trimitere la Real Madrid și la simfoniile ori corurile din opere care se cîntă înainte de fiecare meci, ori la ”Hey Jude” a lui Beatles, care și ea se cînta la fiecare meci, de cînd acolo joacă Jude Bellingham. Mai aproape de noi, vă reamintesc de antrenorul Croației, care cînd nu antrena, era liderul unui grup de rock care a luat premiul MTV pentru hard rock. Și asta ar fi o temă de reflecție pentru marii iubitori de manele din Naționala României.
La final, vă dau cheia acestui articol: mi-a venit să-l scriu cînd, la primul joc al Unirii Slobozia pe noua ei arena, am auzit în difuzoare ceea ce mi s-a părut că vine din altă lume: imnul echipei. Ei bine, știți pe ce melodie e făcut? Pe ”Whatever You Want” a lui Status Quo! Rock’n’roll 100%, da-le-ar Dumnezeu sănătate acelor oameni normali! Am devenit suporter al lor fără ezitare. (Foto: UNCUT)
