Ziua a doua a Festivalului de Blues a debutat cu un eveniment ”pour les connaisseurs”: un workshop de fotografie, eveniment condus de fotograful britanic Chriss Griffiths, un nume celebru în lumea muzicii, în general, și implicit în cea a blues-ului, care de-a lungul timpului a fotografiat pentru diverse reviste de specialitate mai toate mărimile genului. Pe scenă au urcat în ordine: Evil Mama, din Germania, un grup pe care l-aș caracteriza (generos cum mă știți!) drept ”modest”, cu o vocalistă mai degrabă stridentă, apoi George Baicea Blues Band, cu un sound așezat, fără excese, dar mustind de tehnică individuală a membrilor grupului, unul din momentele de calitate din această ediție, urmat de Kai Strauss Electric Blues Allstar, o combinație germano-olandeză pe care am urmărit-o cu atenție și la care am remarcat aplecarea către funk și soul, împletite cu blues-ul clasic într-un fel interesant.
Eeeiii, și a venit momentul suprem al acestei ediții, a XVI-a, a Festivalului: Ana Popovic, sîrboaica din Belgrad devenită unul din cei mai apreciați interpreți… americani (deci planetari) de blues, pe care nu mă mai satur să o admir, după ce am cunoscut-o la ediția din 2023 a Festivalului de la Brezoi. Și zău că nu am crezut că o voi vedea și la Suceava, eveniment pentru care Bobby Stroe merită, iar și iar, elogiat. Ana nu este o mare vocalistă, însă mînuiește chitara cu o virtuozitate absolut năucitoare și, în plus, cu o lejeritate pe care chiar n-am mai văzut-o la nimeni: are aerul unei fetițe care are în mînă jucăria preferată pe care o mîngîie și o învîrte, și o iubește din tot sufletul. Iar combinația cu instrumente de suflat aduce o notă cu totul originală în peisajul blues-ului, fapt pentru care Ana e deja parte din istoria genului.
