Autodenunțul lui Cholo

Cred că de-a lungul anilor v-am înnebunit cu fixațiile mele, nici puține, nici lesne de răsturnat. Una din ele este aceea că în orice domeniu este necesară școala. Inclusiv în ăsta de care ne ocupăm noi aici, sportul. Cînd nu e carte măcar nițică, sportul devine SPORC, lucru de care ne-am putut convinge cu toții la finalul unui meci, nu din campionatul județean, ci din ditamai Champions’ League, competiția supremă la nivel mondial… Și nu într-un meci din turul I preliminar, ci în sfertul de finală dintre campioanele țărilor cu cel mai frumos fotbal din lume, Anglia și Spania. Se cuvine a aminti totuși că ambele echipe au încăput de ceva vreme pe mîinile și pe mintea… mai mult lipsă! a antrenorilor care au conceput cele mai oribile, mai mîrlănești, mai antifotbalistice sisteme de joc din istoria fotbalului: „Cholo” Simeone și „Pep” Guardiola. Iar „spectacolul” a fost ca pentru boschetarii din dosul gării: în primul meci, Atletico n-a tras nici un șut pe poartă, la Manchester!…, iar în retur, City a tras… unul singur, dar mult după expirarea timpului normal, prin minutul 96! Asta înțeleg prin spectacol fotbalistic ăștia doi, geniile frecatului bășicii și al fundului băgat în poartă: un gol în 180 de minute! Prin comparație, în cealaltă dispută, Real și Chelsea au înscris de 9 ori în același interval de timp. Dacă fotbal n-a fost, a fost însă mardeală ca-n curtea pușcăriei, cînd mai erau cîteva minute, apoi și după final, pe culoarul către cabine. Cum de ce? Păi „Cholo”, la conferința de presă, a spus că el nu prea le are cu vocabularul, cu vorbele meșteșugite, ceea ce e vizibil fără efort. Iar dacă vorbe… nu e, vorbește pumnii! Ce să-i învețe unu’ fără vorbe la el pe niște amărîți, și ei la fel de breji? Dacă ați prins conferința asta de presă, sigur nu mai e nevoie să vă trimit la volumele lui Lombroso despre trăsăturile, inclusiv fizice,  specifice criminalilor. Nasol e doar că unii, ca virgulă „Cholo”, umblă liberi… Ba-i  mai instigă și pe unii cu I.Q. cît al lor, adică 14!