Sucevenii au aflat de existența Comitetului Județean pentru Situații de Urgență abia după izbucnirea pandemiei. În special la începutul crizei sanitare, ședințele comitetului din care fac parte reprezentanții instituțiilor publice se țineau lanț, așa cum se țin de mînă participanții la manifestațiile împotriva încălzirii globale și a dispariției nu-știu-cărei specii de balenă. După ședințe urmau comunicatele în care se spunea ce trebuie să facă sistemul de sănătate publică, dar mai ales cetățenii de la casă și de la bloc.
În luna august a anului trecut, o grindină puternică a distrus recoltele de meri și livezile din zona Fălticeni. În acest caz CJSU nu a dat semne de viață, de parcă distrugerea cîtorva hectare de livadă și băgarea în depresie a pomicultorilor nu ar fi reprezentat o urgență.
Dar să trecem la lucruri și mai grave. De cîteva săptămîni se plimbă prin gurile politicienilor de la noi și de aiurea și pe ecranele televizoarelor spectrul războiului. Cerul județului Suceava este brăzdat de elicoptere și avioane militare, iar pe șosele se tîrăsc camioane grele la fel de militare. Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Suceava tace chitic, mai ceva ca șoarecele care stă pitit în siloz și se teme să nu-l prindă gospodarul și să-i ardă o lopată în cap. CJSU-ul stă sub pat și i se vede numai coada tremurînd, de parcă ar fi Jerry care încearcă să se ascundă de Tom. Dacă nici spectrul războiului nu reprezintă o situație de urgență, atunci trebuie să dăm fuga la DEX și să schimbăm definiția expresiei. Pe la porți, pe la ferești, prin birouri, pe la rînd la market ori prin bufetele din apropierea gărilor lumea se întreabă ce va fi, însă CJSU-ul, care este condus de prefectul Alexandru Moldovan, este mut ca o lebădă. Nu ca o lebădă de arătură, pentru că aia mai croncăne din cînd cînd în cînd, atunci cînd nu are o nucă în cioc. Vorbim despre muțenia unui comitet pentru situații de urgență dintr-un județ de la granița cu Ucraina, țara aflată în mijlocul scenariilor aprinse, și nu despre un județ care se învecinează cu Dunărea cea murdar curgătoare.
Gheorghe Flutur a fost ales direct de către suceveni în funcția de președinte al Consiliului Județean, la fel cum Klaus Iohannis a fost ales de către români în funcția de președinte al României. De aceea, deținătorul celei mai importante funcții alese din județul Suceava are datoria de a li se adresa cetățenilor în momentele importante. Bine, nu ca domnul Iohannis, care este un dezastru. Știu că este vorba despre o chestiune extrem de complexă, în care toată lumea se bîlbîie și manipulează, însă domnul Flutur ar fi trebuit să iasă public și să transmită un mesaj liniștitor. Cu siguranță că unii l-ar fi înjurat, iar alții l-ar fi luat peste picior, dar pentru unii mesajul președintelui Consiliului Județean ar fi contat, mai mult sau mai puțin.
Unul dintre cuvintele preferate ale lui Gheorghe Flutur este ”curaj”. Cînd prinde cîte un microfon, domnul Flutur îi tot trage cu curajul în sus și în jos: avem un proiect curajos de asfaltare, avem alt proiect curajos pentru construirea unei centuri ocolitoare, avem curajul de a ne apuca de proiecte prin PNRR și tot așa. Însă, pentru a cîrpi două drumuri județene și pentru a pune termopane la două școli nu-ți trebuie curaj. De curaj ai nevoie atunci cînd sînt situații complicate, iar tu trebuie să intervii din datorie și din respect pentru un județ care te-a făcut președinte.
Unde vă este curajul, domnule Flutur? L-ați folosit pe tot la asfaltări?
