A fost o campanie electorală anostă. Fără afișe viu colorate și fără întîlniri cu alegătorii din cauza pandemiei, viața politică e pustiu. Pentru că libertatea de mișcare a candidaților a fost limitată, aceștia s-au mutat pe paginile de socializare, în radiouri și televiziuni. De acolo au început să trimită comunicate și mesaje, multe dintre ele lungi cît o zi de post pe care le-au citit, probabil, doar cîțiva dintre membrii de partid și poate cineva din familie. Campania electorală a fost una anostă pentru că și mesajele au fost lipsite de zvîc. Vom face drumuri și poduri, străzi și autostrăzi, vom mări pensii și salarii sau nu vom tăia pensii și salarii, vom atrage fonduri europene, ei nu vor atrage fonduri europene, noi sîntem pentru dezvoltare, ei sînt pentru înapoiere, aveți grijă că vă minte, aducem vaccinul anti-COVID, vom face spitale noi și le vom moderniza pe cele existente, feriți-vă de ciuma roșie, ferească Dumnezeu de febra galbenă, oameni buni, nu v-ați săturat de partidele vechi și îmbătrînite în rele? Și tot așa, zi de toamnă pînă-n seară. Și chiar noaptea, pentru că rețelele de socializare lucrează non-stop.
Uneori s-a sărit și calul, dar nu mai mult ca în alte campanii. S-a sărit calul în ceea ce privește limbajul. Însă, nu atît de mult cît să facă fetele crescute cu bonă să roșească și femeile bisericoase să-și scuipe în sîn și să-și facă cruce.
În anul în care ”viețile negrilor contează”, cineva s-a trezit să spună că sucevenii nu ar trebui să voteze un botoșănean. Botoșăneanul fiind medicul veterinar Doru Lefter, candidatul PMP la Senat de pe prima poziție. Venind vorba despre originea sa în cadrul unei emisiuni la Radio Top, domnul Lefter a spus, ironic, că ”e mare păcat să te naști la Botoșani” și a adăugat: ”Cînd Iancu Flondor venea la Regele Ferdinand, la Regina Maria, pentru Unirea cu Țara, venea să se unească pentru că erau români. Spiritul ăsta bucovinean e un spirit românesc. <Rapsodia română> (compoziție a botoșăneanului George Enescu – n.a.) se cîntă tare frumos la munte. (…) pe munții Bucovinei frumoși, <Rapsodia română> sună românește, deci nu-i nici o problemă între botoșăneni și suceveni. (…) Și Eminescu este de la Botoșani, părinții lui se trag din Călinești de Suceava. Mama lui se trage din Botoșani. A fost catalogat drept botoșănean și scrie la numai 16 ani la mormîntul lui Aron Pumnul și jelește Bucovina pentru pierderea unui mare om. Nu cred că există o mare diferență, domnule, unii sînt mai români decît alții. Cu bunele și cu relele noastre”.
De aia lucrurile în țara asta merg cum merg sau mai mult stau: pentru că ardelenii se dau mai deștepți decît moldovenii, pentru că bucureștenii se cred mai tari decît oltenii, pentru că teleormănenii au crezut că o țară se poate conduce cu șmecherii ieftine și fără să ai prea multă carte, pentru că sasul se crede mai deștept decît toți românii la un loc, fiindcă bucovinenii se dau cu cel puțin o clasă peste moldoveni, pentru că cei din Rădăuți consideră că sînt peste cei din Fălticeni, iar cei din municipiul Suceava cred că locuiesc în buricul pămîntului și nu în localitatea reședință de județ.
Pînă o să înțelegem că, în primul rînd, toți sîntem români și după aia suceveni, botoșăneni, bănățeni și dobrogeni, o să o ducem numai din greșeală în greșeală, pîn’ la-nfrîngerea finală.
