Nawaf Salameh a trecut la cele veșnice la vîrsta de numai 59 de ani. După 1989, domnul Salameh a intrat în afaceri cu bani foarte puțini, povestindu-mi în urmă cu cîțiva ani că a început prin a importa ciocolată din Grecia. Omul de afaceri născut în 1965 în Siria a fost preşedintele şi fondatorul Nawaf Salameh Family Office, un grup cu investiţii în sectoare multiple de activitate, precum ospitalitatea, agricultura sau energia regenerabilă, operațiuni pe mai multe continente și distribuție în peste 100 de țări. Alexandrion Group, liderul pieței de băuturi spirtoase şi vinuri din România, este printre primele businessuri înfiinţate şi conduse de dr. Nawaf Salameh.
Conform cotidianul.ro, ”pe lângă realizările sale în mediul de afaceri, Dr. Nawaf Salameh a fost un filantrop devotat comunității. El a fondat , organizație care a preluat proiectele de responsabilitate socială și acțiunile umanitare ale grupului. Prin intermediul fundației, dr. Salameh a susținut cultura, sportul și educația din România: a inițiat Gala Premiilor Constantin Brâncoveanu, un eveniment anual care onorează personalități marcante ale culturii românești; a sprijinit performanța sportivă, fiind sponsor al Comitetului Olimpic Român și al altor inițiative sportive de-a lungul anilor și s-a implicat în numeroase acțiuni caritabile”.
Cu domnul Salameh m-am cunoscut cu ocazia realizării unei emisiuni de televiziune în care acesta a vorbit despre pericolul consumului alcoolului contrafăcut și despre piața neagră a alcoolului, care la vremea respectivă era extrem de întinsă. Am rămas cu domnia sa într-o relație bună și de aceea am fost invitat în cîteva rînduri la galele la care au fost premiați oameni care au făcut lucruri deosebite în domeniile lor de activitate. Nawaf Salameh era un om cald, vesel și generos, care vorbea cu pasiune despre afacerile sale și cu admirație despre familia Brâncoveanu. Domnul Salameh nu doar a condus una dintre cele mai importante companii de băuturi prezente pe piața românească, ci era un om de afaceri care se învîrtea în cercurile marilor producători de coniac din lume.
Undeva după 2010, grupul condus de domnul Salameh a cumpărat Fabrica de Spirt de la Rădăuți, care astăzi este oale și ulcele, și a păstrat o parte dintre brand-urile pe care le-a preluat. În cadrul unei discuții pe care am avut-o cu domnia sa la un eveniment pe care l-a găzduit la hotelul său din Sibiu, acesta mi-a povestit că ar fi vrut să păstreze fabrica de la Rădăuți și să facă investiții serioase acolo, însă nu a avut cu cine face treabă. Mi-a spus că a găsit prea puțini oameni dispuși să muncească, iar pretențiile financiare ale celor cu care ar fi trebuit să colaboreze erau exagerate. De aceea a luat decizia de a abandona proiectul de la Rădăuți.
Autoritățile sucevene le tot fac cu ochiul investitorilor străini. De curînd, în cadrul vizitei ambasadorului Franței la București, Nicolas Warnery, președintele Consiliului Județean, Gheorghe Șoldan, și-a exprimat dorința ca investitorii francezi să vină pentru a deschide afaceri la noi.
La numai cîțiva kilometri de Rădăuți, la Siret, primarul Adrian Popoiu face eforturi pentru atragerea de investiții, pentru a astupa golurile lăsate de fabricile care de-a lungul timpului s-au închis, spunînd, la începutul acestei luni, în cadrul unei intervenții telefonice la Radio Top: ”Încercăm pe toate căile posibile să promovăm zona Parcului Industrial în așa fel încît acolo, și nu numai acolo, antreprenorii străini, cei din România, cei locali să vină și să investească, să deschidă tot felul de afaceri, pentru că este loc pentru toată lumea. (…) Împreună cu Universitatea <Ștefan cel Mare> din Suceava avem săptămînal activități. Sigur, partenerii noștri de la Consiliul Județean sînt și ei destul de activi. Se face cercetare mai ales în domeniul academic, în domeniul învățămîntului. Recunosc că pînă în momentul de față nu reușim, poate, să ademenim, între ghilimele, acei antreprenori care să promoveze și partea de cercetare către mediul de afaceri. Și aici noi facem eforturi să aducem firme”.
Să vină investitorii, dar să aibă și cu cine lucra, în condițiile în care mulți meseriași s-au reprofilat, iar alții au luat calea străinătății, pe urme călcîndu-le și tinerele generații care abia termină studiile. Să vină investitorii, dar aceștia au nevoie să găsească oameni care știu meserie și care sînt dispuși să lucreze fără a avea pretenții financiare exagerate.
Dumnezeul să-l odihnească în pace pe dr. Nawaf Salameh, care a fost un om tare bun. De acest lucru și-ar fi putut da seama și rădăuțenii, însă au ratat această ocazie din cauză că omul de afaceri și filantropul nu a găsit mediul propice pentru a realiza ceea ce și-a propus.
