Despre Eugen Uricec, Pupu pentru apropiați, se spunea, în general, că va trăi 100 de ani. Mereu pus pe poante și mereu calm în mijlocul ”mării agitate”, domnul Uricec dădea impresia că va avea o viață foarte lungă, însă s-a dovedit încă o dată că aparențele înșală. Cel care a fost directorul fostei societăți de construcții civile ”Castor”, vicepreședinte al Consiliului Județean Suceava, parlamentar pentru două mandate și jumătate, și secretar de stat în Ministerul Mediului a trecut la cele veșnice în noaptea de 3 spre 4 mai 2025. Pe 10 mai, acesta ar fi împlinit 67 de ani. Nu am fost un apropiat al lui Eugen Uricec, însă de-a lungul timpului ne-am intersectat în cîteva rînduri. Uneori relația noastră chiar a scîrțîit din cauza unor poziționări diferite în unele chestiuni, însă nu pot uita că Eugen Uricec a fost cel care a deschis ușa larg Radio Top 91, primindu-l în sediul societății pe care o conducea, ”Castor”. Radioul avea nevoie de un spațiu aflat într-un punct înalt al Sucevei, cum este cartierul ”Zamca” unde funcționa societatea de construcții ”Castor”, iar domnul Uricec a fost de acord cu găzduirea acestuia, în schimbul plății unei chirii, evident, în ciuda nemulțumirilor unei părți a angajaților. Pînă la urmă, salariații nemulțumiți, dar și cei mulțumiți de venirea radioului, și cei indiferenți, au plecat cu toții, fiindcă societatea ”Castor” a dispărut.
Pe 1 noiembrie 2021, la Radio Top Suceava a fost difuzată următoarea știre, care a fost postată și pe site-ul radioului: ”Redacțiile Radio Top și Jupânu` transmit condoleanțe familiei la decesul celei care a fost Carmen Veronica Steiciuc, managerul Teatrului <Matei Vișniec> din Suceava. Carmen a trecut la cele veșnice, astăzi, în jurul orei 15.30, la vîrsta de numai 53 de ani și o săptămînă. Carmen a fost infectată cu noul coronavirus și s-a internat în Spitalul Județean Suceava, la Secția Infecțioase, numai după ce starea sa de sănătate s-a agravat, pe 23 octombrie 2021. De 6 ani Carmen suferea de o serie de alergii și de aceea avea un regim alimentar sărac, evita să ia medicamente de orice fel și a ezitat să se vaccineze împotriva COVID. Pe 30 octombrie, pentru că starea sa de sănătate s-a agravat, Carmen a fost transferată în Secția ATI COVID a spitalului sucevean și a fost intubată.
Carmen era un poet apreciat, cele mai mari realizări ale sale, după cum spunea, fiind <cele două rezidenţe literare pe care le-am cîştigat în Franţa, la Villa Marguerite Yourcenar în Departamentul de Nord şi la Château de La Napoule, pe Coasta de Azur, precum şi titlul de Poet Mantelat al Asociaţiei Poesia Attiva din Torino, Italia, sau distincţiile primite de la International Society of Poetry din Washington D.C. SUA>. Carmen a făcut trei facultăți: de automatizări și calculatoare, de sociologie, secția asistență socială, și de teatrolgie, secția jurnalism teatral. În prezent, Carmen era doctorand la Școala Doctorală de Teatru Iași.
Carmen se afla într-o veche relație de prietenie cu renumitul dramaturg Matei Vișniec și se afla la conducerea teatrului sucevean de la înființarea acestuia, în urmă cu 6 ani. Într-un interviu acordat săptămînalului Jupânu`, în luna februarie din 2019, întrebată care sînt ultimele patru versuri ale ultimei poezii scrise de a, Carmen a răspuns: <trăim fiecare visul celuilalt. până când cerul ne ia în braţe,/ ne aşează în inimi lumina aceea sublimă din curtea abaţiei și/ liniștea în care rostogolim soarele în zori pe seninul curat/ aşternut. până dincolo de timp>. Dumnezeu să te aibă în pază, Carmen!”.
Ca jurnalist cunoști foarte mulți oameni din diferite pături sociale care au diferite profesii și preocupări și de la care afli lucruri. Asta este partea frumoasă a profesiei. Cu unii dintre aceștia legi relații de amiciție sau chiar de prietenie, iar cu alții intri într-o relație protocolară sau ajungi să nu-ți mai vorbești niciodată.
Însă, ca jurnalist trebuie, din păcate, să vorbești sau să scrii și despre oameni pe care i-ai cunoscut și care au trecut la cele veșnice, uneori prea devreme. Este foarte apăsător să vorbești ori să scrii despre rude, prieteni sau doar cunoscuți, persoane publice, care au părăsit această Lume. Și apăsare cu apăsare se adună. Asta este partea neplăcută a profesiei. Parte oarecum bună este aceea că ai posibilitatea să spui public cîteva cuvinte despre cel care ”a fost” și astfel ACEL CINEVA nu pleacă la cele veșnice ca și cum nu ar fi fost.
