Profesorul universitar doctor inginer Adrian Graur, de la Universitatea ”Ștefan cel Mare” Suceava, a explicat de ce tot mai puțini tineri aleg facultățile de inginerie:
”Asta e o problemă caracteristică României. Din păcate, noi nu mai avem industrie. Și tot sectorul acesta este tras înapoi. Realizați, de exemplu, un ax pentru un cărucior, ceva, care să antreneze în mișcare două roți. Nu știu unde veți găsi în Suceava atelierul care să fie capabil să realizeze… Mai este un fost student de-al nostru, Adi Radmacher, are undeva pe Traian Vuia o mică societate, mai realizează comenzi pentru Olanda, pentru Franța. Pe partea mecanică. Lipsa industriei se resimte. Deși au apărut unele filiale… parcă revigorează industria. De fapt, sîntem departe de standardul pe care îl atinsesem în ’89.
(Mai sînt, totuși, parcuri industriale în România. De exemplu, la Ploiești, în zona Sibiului… Și acolo trebuie să lucreze cineva). Păi lucrează, lucrează. Suceava în sine este vitregită, atît prin izolare, nu avem conexiune cu restul țării… A apărut un tren privat care realizează traseul Suceava-București în 5 ore și 40 de minute. Dar, trebuie să amintim că în anii ’80 aveam Intercity Suceava-București cu care atingeam 4 ore și 45 de minute. Va ajunge autostrada pînă la urmă, dar uitați că, cu acest PNRR, înțeleg că banii se vor lua de la A7 și de la A8, ca să se rezolve nu știu ce trasee prin preajma Timișoarei…
(Facultățile de inginerie în plan internațional, ele cum stau? Au studenți?) Cred că este dificultate și la ei, dar cine dorește are loc de muncă și este motivat să studieze. E o problemă că acum matematica nu este la fel de comodă pentru toată lumea. Fizica iar, nu este accesibilă pentru toți. E mai comod să te duci… Dar de vreme ce la concursurile acestea (precum Hard&Soft – n.r.) găsim forța ca să finalizăm un proiect la cheie în cinci zile, înseamnă că totuși mai avem resurse umane. La Inginerie se studiază materii grele și trebuie ritm de lucru. Trebuie să realizezi, de exemplu, la cursul meu, în anul I, le dau șase teme de casă, șase teste de depanare. Trebuie să finalizezi tema de casă pînă la următoarea întrevedere față în față. Deci, orice întîrziere peste timpul acordat înseamnă eliminare.
(Elevii care devin studenți cum sînt pregătiți la materiile acestea grele?) Unii au goluri mari, mari. Din păcate, după ’90, sectorul didactic a fost vitregit, atît din punct de vedere financiar, dar și ca resursă. Lumea bună care era în preuniversitar s-a orientat către diferite alte activități. Au cîștigat mai mult. Au rămas sectoare deficitare la mai toate disciplinele de predare din preuniversitar. Nu stau lucrurile mai bine nici în universitar. Sînt încă dificultăți în atragerea celor mai buni studenți pentru activitate didactică, a celor care termină. (Preferă să meargă în privat?) Da. Mi-aduc aminte că erau ani în care un asistent în universitate primea pînă în 200 de dolari, iar în privat, la companii serioase, puternice, cîștiga o mie de dolari.
(Acum nu mai stau lucrurile chiar așa. Se cîștigă bine în universități, mai ales dacă ai programe cu finanțare europeană). Finanțarea europeană înseamnă muncă suplimentară. Și, din păcate, proiectele care se fac la noi sînt consumatoare de multă hîrtie. Metri liniari de bibliorafturi… trebuie să te pui la raportări periodice… (De ce e așa de mare birocrația?) Cred că am inventat prea multe agenții, prea multe sectoare, prea multe comitete, comisii, toate retribuite…”.
