Nu este chiar totul pierdut

Gradul de agresivitate din cadrul societății se află pe una dintre ultimele trepte ale scării și, din nefericire, acesta urcă în continuare, nedînd semne că ar vrea să se oprească. Pare-se că este hotărît ca atunci cînd va ajunge la ultima treaptă să scoată din buzunar cîteva bucăți de lemn, niște cuie și un ciocan și să treacă la lungirea respectivei scări, cu care să ajungă undeva de unde nu se mai poate zări nici măcar umbra Pămîntului.

Toată lumea este nervoasă pe toată lumea și nu există decît alb și negru. Se vede asta pe șosea, pe trotuar, la cumpărături, în parcări și cu asupra de măsură pe rețelele de socializare. De plouat nu a plouat de mult timp, din cauză că vremea a luat-o razna și cineva pare că a înlocuit stropii de apă cu praf de nervi, puțini fiind cei care au scăpat de atingerea lor.

În lumea agitată în care trăim pare-se că fiecare este pentru el și că solidaritatea și empatia mai reprezintă doar cuvinte existente în dicționare, care, nu peste multă vreme, își vor pierde de tot înțelesul. Văzînd că nu le mai bagă nimeni în seamă, solidaritatea și empatia își vor dezlega definițiile și le vor îndemna pe cuvintele care le formează să plece fiecare încotro văd cu ochii.

Însă, din fericire, mai există și situații în care vezi cum oamenii pot fi solidari și cum empatia funcționează. Din nefericire, aceste situații apar doar în momente nefericite.

Florin Avram, care în primul rînd a fost fratele meu și abia în al doilea rînd a fost colegul meu de la Radio Top, în calitatea sa de redactor de știri și de realizator de emisiuni, și de la Jupânu`, el fiind cel care selecta declarațiile pentru pagina ”Săptămîna trece, declarațiile rămîn”, a fost un om cît se poate de bun și de discret. Au spus-o mulți dintre cei care l-au cunoscut. A fost și un om de mare bun simț. Pe toate canalele prin care s-a comunicat trecerea sa la cele veșnice la numai 54 de ani s-au strîns mii de mesaje de condoleanțe, unele dintre ele fiind mai elaborate, fiindcă veneau din partea unor oameni care l-au cunoscut ceva mai bine în diferitele etape ale vieții sale. La mesajele din mediul online trebuie adăugate numeroasele telefoane primite de membrii familiei sale și de colegii săi. Sute de oameni au trecut pe la Biserica ”Sf. Înviere” pentru a-și lua rămas bun de la el, ori pentru a le ura să fie puternici celor din familie. Coroanele și buchetele de flori, majoritatea flori naturale albe, și-au pus mîinile în cap cînd au văzut cîte coroane și buchete s-au grăbit să ajungă înaintea lor și s-au așezat și ele pe unde au mai găsit un loc cît de îngust. Oameni de toate vîrstele cu fel de fel de ocupații și de funcții, cu diferite credințe și cu diferite buzunare au fost să-l vadă pentru ultima oară pe Florin, regretul tuturor fiind acela că Florin nu a putut și el să-i vadă și să-i asculte spunîndu-i că le pare rău pentru ceea ce s-a întîmplat brusc în noaptea de 7 spre 8 noiembrie 2023.

Probabil că Florin nu a știut niciodată că atît de multă lume îl apreciază, fiecare pentru una din calitățile sale ori pentru toate la un loc. Asta este foarte trist. Îmbucurător este faptul că în momentele dificile, oamenii arată că bunătatea, solidaritatea și empatia nu au murit, ci doar s-au odihnit, după ce au fost hăituite de vremurile nebune pe care le trăim. Iar asta înseamnă că nu este totul pierdut. Mulțumiri tuturor celor care au avut un gînd pentru Florin.