Relația de prietenie dintre medical stomatolog Ioan Costea și medicul stomatolog Traian Căldare s-a încheiat la jumătatea săptămînii trecute, atunci cînd cel de-al doilea a trecut la cele veșnice, la vîrsta de 90 de ani. Prilej pentru domnul Costea să declare pentru Radio Top: Am fost colegi de serviciu, am lucrat în același cabinet, eram prieteni de familie, neamuri, am botezat, am cununat…”. Și a mai spus ceva domnul Costea, ceva legat de pasiunea vieții domnului Căldare: ”El a folosit stomatologia ca să sprijine voleiul sucevean. Să fim clari: dacă nu era el, echipa nu ajungea unde a ajuns la vremea respectivă. Din banii cîștigați, doctorul Căldare îi sponsoriza pe jucători, îi ducea pe acasă, îi culca acasă, îi chema la masă acasă. Au fost jucători de valoare crescuți de el. Mă gîndesc la Udișteanu, Lulu Pancu, devenit antrenor, Vizitiu, Păcuraru, Vasile George, care a plecat în Italia, și Mîndru”.
Mîndru, Mîndru, Mîndru… Aaa, da! Dorel Mîndru. Unul dintre cele mai valoroase produse ale voleiului sucevean a fost alături de domnul doctor pînă aproape în ultima zi a existenței acestuia. Nici nu este de mirare, dacă luăm și citim declarația făcută de Dorel, după decesul domnului Căldare: ”O veste tristă. Am fost permanent în casă la domnul Căldare, el m-a făcut voleibalist, el m-a ajutat în viață, m-a învățat de bine și îi datorez orice. Avea și o vîrstă, 90 de ani. Am fost în ultimele luni pe la el pe acasă și nu se simțea bine. Cînd am venit în Suceava, prin `74, am jucat la juniori, iar după aia la echipa Institutului, care se chema Clubul Sportiv Universitar. La 19 ani, domnul doctor Căldare a zis să vin la CSM și din prima etapă am fost titular. Bine, atunci eram în lotul național de tineret. M-a antrenat la CSM un domn Eduard Gazda, care s-a dus la 44 de ani, Dumnezeu să-l ierte și pe el. Echipa în care juca domnul doctor Căldare a fost în prima ligă, generația dinaintea noastră a fost tot în prima ligă și generația mea, care are între 60 și 63 de ani, a stat vreo 12 ani în prima ligă, cu domnul doctor pe bancă și cu Edi Gazda antrenor. În primele șapte-opt echipe eram permanent. Domnul doctor ne-a ajutat pe toți, ne-a făcut oameni. Prima problemă la domnul doctor era să facem școală, să avem studii superioare, să avem casă, să avem familii. A fost ca un tată al nostru și nu am fost numai suceveni în echipă, au fost și olteni, și din Tîrgu Mureș, și de prin Buzău. Din Suceava, la un moment dat eram eu cu Paul Costeniuc, din Lisaura. Restul erau veniți din alte părți și făceau Educație Fizică, TCM”.
Traian Căldare, maestru emerit al sportului și cetățean de onoare al municipiului Suceava, avea o vîrstă onorabilă. Așa că cine să-și mai aducă aminte de el? Doar familia, prietenul său în vîrstă de 79 de ani Ioan Costea și oameni de aceeași vîrstă cu care drumurile lui Traian Căldare s-au intersectat, dar și cei pe care stomatologul voleibalist i-a făcut oameni, cum este cazul lui Dorel Mîndru. Apoi, voleiul nu este un sport care să fie foarte popular la Suceava. Era odată. Așa că trecerea la cele veșnice a lui Traian Căldare nu are un impact foarte mare la nivelul marelui public. Însă, cu toate acestea, ar trebui ridicat un monument în onoarea lui Traian Căldare. Așa cum au spus cei citați în acest comentariu, viața domnului Căldare a însemnat volei și a mai însemnat să aibă grijă de niște tineri ca un adevărat părinte. Monumentul nu ar trebui să fie ridicat în memoria medicului stomatolog sau în memoria jucătorului și antrenorului de volei, ci în onoarea omului Traian Căldare. În onoarea Omului Pasionat. Așa cum avem Monumentul Eroului Necunoscut, de ce nu am avea și Monumentul Omului Pasionat? Mai ales că acesta este și cunoscut: Traian Căldare. Un monument care să fie dedicat tuturor celor care au pus pasiune în ceea ce au făcut, și sudorilor, și inginerilor, și profesorilor, și medicilor, și sportivilor, și așa mai departe.
