Recent lansat la Editura Trei, în colecția Fiction Connection, ”Stare de visare”, de Eric Puchner, este romanul inclus de numeroase publicații, de la The Guardian, The Times, Lit Hub, NPR și BBC până la The New Yorker și New York Post, în topul celei mai bune cărți ale anului 2025. Descris de The Guardian drept „o amplă saga americană, plină de farmec, traversată de o melancolie discretă care te absoarbe complet”, ”Stare de visare” a devenit încă de la lansare bestseller The New York Times și a intrat în competiția pentru premiul literar Joyce Carol Oates Prize 2026.
Romanul urmărește povestea unei viitoare mirese, a logodnicului ei și a celui mai bun prieten al acestuia, pe parcursul unei singure veri, precum și impactul neașteptat pe care evenimentele îl au asupra personajelor și familiilor lor, de-a lungul a 50 de ani.
Cititorii vor intra încă de la primele pagini într-o istorie de viață care începe sub semnul unei iubiri aparent sigure și al pregătirilor de nuntă, dar care se transformă treptat într-o explorare a alegerilor, a prieteniilor puse la încercare și a felului în care o singură vară poate schimba cursul mai multor vieți.
Cece este îndrăgostită. Pentru a se ocupa de organizarea nunții, ea ajunge mai devreme în Salish, Montana, la casa de pe malul lacului a viitoarei familii a lui Charlie, un tânăr medic cu un parcurs profesional promițător în Los Angeles. Aici îl întâlnește, cu oarecare neplăcere, pe Garrett, cel mai bun prieten din facultate al viitorului ei soț. Charlie îi cere acestuia să-i fie alături lui Cece în perioada dinaintea nunții, dar și să oficieze ceremonia, un rol pentru care ea îl consideră complet nepotrivit. Garrett lucrează într-un aeroport, unde se ocupă de transportul bagajelor, și poartă cu el povara unui eveniment tragic care i-a marcat trecutul comun cu Charlie. Retras, distant și aparent greu de descifrat, el pare opusul vieții ordonate și previzibile pe care Cece și-o imaginase pentru sine. Însă timpul petrecut împreună începe să fisureze impresiile de la început, iar întâlnirea dintre ei deschide un spațiu al nesiguranțelor, al apropierilor neașteptate și al întrebărilor.
Pe măsură ce Cece petrece timp cu Garrett, distanța pe care o afișează începe să se fisureze, iar ea devine tot mai nesigură în privința propriei alegeri. În același timp, după întâlnirea cu Cece, Garrett pare să redevină mai prezent, mai viu, aproape vulnerabil într-un mod pe care îl evitase. Între cei trei se creează o tensiune subtilă, amplificată de apropierea nunții. Relația dintre Charlie și Garrett este împinsă spre un punct critic, iar Cece ajunge în fața unei decizii din care nu mai există cale de întoarcere: viața pe care o planificase sau o direcție pe care nu și-o imaginase niciodată.
Evenimentele acelei veri lasă urme adânci nu doar asupra celor trei prieteni. Acțiunea se desfășoară pe parcursul a cincizeci de ani și urmărește felul în care trecutul, inclusiv greșelile și alegerile altora, continuă să modeleze viețile celor care vin după.
Astfel, romanul devine în același timp o scrisoare de dragoste și o elegie pentru Vestul american, care vorbește despre prietenie, despre fragilitatea căsniciei și despre formele schimbătoare ale vieții, chiar și atunci când cursul vieții pare definitiv.
Pe lângă ”Stare de visare”, Eric Puchner este autorul romanului Model Home, finalist al premiului PEN/Faulkner și câștigător al unui California Book Award, precum și al volumelor de proză scurtă Last Day on Earth și Music Through the Floor, cel din urmă fiind nominalizat la Young Lions Award al Bibliotecii Publice din New York.
Textele sale de ficțiune și eseurile sale au apărut în publicații precum GQ, Granta, McSweeney’s și Tin House, dar și în antologiile The Best American Nonrequired Reading și The Best American Short Stories din 2012 și 2017.
De-a lungul carierei, Eric Puchner a primit o bursă „Wallace Stegner”, un grant oferit de National Endowment for the Arts și un premiu literar din partea American Academy of Arts and Letters.În prezent, este profesor asociat în cadrul Writing Seminars de la Johns Hopkins University și locuiește în Baltimore împreună cu soția sa, romanciera Katharine Noel, și cei doi copii ai lor.
Editura Trei
Marea știe ce spune: 20 de lecții de viață inspirate de mare, despre regăsire, claritate și introspecție
În ritmul tot mai accelerat al vieții cotidiene, momentele de liniște și reflecție devin tot mai rare, iar nevoia de repere interioare devine tot mai puternică. În acest context, lectura poate funcționa ca un refugiu, oferind prilejul unei întoarceri către sine. Asta și-a propus și Laurence Devillairs să ofere în cartea ”Mica filosofie” a mării, lansată recent la Corola, marcă a Editurii ap! (ACT și Politon). Înțelepciunea tăcută a mării, imensitatea și ritmul ei reprezintă sursa de inspirație pentru autoarea de origine franceză, care este filosof și profesor la Universitatea Paris 1 Panthéon-Sorbonne.
”Mica filosofie a mării”, una dintre cele mai noi apariții Corola, are la bază învățături inspirate de albastrul mării, farurile, mareele sau furtunile iscate în larg, iar metaforele profunde la care recurge autoarea invită cititorul să aibă curajul de a fi el însuși, să facă tot ce-i stă în putință pentru a simți viața mai intens, să nu se sperie de necunoscut, ci să se împrietenească cu el. Marea este asemenea unui învățător blând, care îi arată cititorului cum să se bucure de lucrurile simple, să nu rămână pe loc și să aibă curajul de a se avânta, asemenea marinarilor, dincolo de obișnuință. Îl învață, totodată, să privească dincolo de aparențe și să nu cadă pradă manipulării zilnice sau dezinformării, pe care autoarea le compară cu sirenele.
Mai mult decât atât, cartea cultivă introspecția, căutarea sensului vieții, reziliența și acceptarea: Orice viață are propriul tempo de maree, între lipsuri și renașteri, pierdere și abundențe. Ceea ce marea dă, ia și înapoi, spune o vorbă de Haute-Corse – acolo unde, totuși, mareele nu există. Viața oferă și refuză deopotrivă, dăruiește și ia înapoi, dar uneori și repară.
Volumul este o lecție pe care marea o predă cititorului, una plină de însemnătate: mareele, pirații, valurile, marinarii, ancorele, toate devin puncte de reflecție, inspirație sau învățătură despre cum să primim tot ce vine, să fim eroii existenței noastre, să știm să ne adăpostim de vânturi.
Autoarea invită nu doar la un moment de respiro, ci și la construirea unor repere solide în viață și la redescoperirea speranței: Cu toții purtăm în noi o speranță care nu vrea să fie înșelată și care nu va ceda. Ați văzut vreodată un far care să se dea bătut? Poate că uneori tremură sub rafalele vântului și sub loviturile oceanului, dar nu se predă. La fel, unele nopți din viață pot să ne umbrească speranțele, aproape să le stingă. Dar, undeva, un foc pândește, un far lansează semnalele. Și ne trasează o cale posibilă.
Într-o lume dominată de anxietate și înstrăinare, de oameni care simt că își pierd sensul, cartea ”Mica filosofie a mării” propune o abordare diferită a lucrurilor prin întoarcerea la ceea ce este cu adevărat important, la esență, la liniștea sau zbuciumul din noi. Volumul este dedicat nu doar celor care iubesc filosofia, dar și cititorilor care au nevoie de o lectură profundă, inspirațională, plină de sens.
Laurence Devillairs a absolvit École Normale Supérieure și predă în prezent la Universitatea Paris 1 Panthéon-Sorbonne. Este doctor în filosofie, editor și autoarea mai multor cărți, printre care se numără: Être quelqu’un de bien. Philosophie du bien et du mal, Guérir la vie par la philosophie, La Splendeur du monde și Un bonheur sans mesure.
ap!
