Sex și spionaj la Londra

Combinația sex-spionaj-politică este cea mai explozivă din cîte există. Aduce nenorociri. La începutul anilor 60, Londra a fost scena unui imens scandal în care s-au întîlnit toate ingredientele pomenite mai sus. În miezul controverselor și dezvăluirilor senzaționale s-a aflat John Profumo, ministrul apărării în guvernul conservator McMillan. Afacerea a fost descoperită în urma informației venite de la Oleg Penkovski, diplomat la ambasada URSS și agent britanic. El atrăgea atenția asupra activităților unui anume Evgheni Ivanov (37 de ani), atașat naval al URSS. Serviciile britanice l-au luat în supraveghere cu tot tacîmul. S-a descoperit că Ivanov avea activități nu numai în zona militar-navală. Dar se infiltra în elita britanică pentru a culege informații sensibile. S-a mai descoperit că avea o relație cu o prostituată de lux interesantă, Christine Keeler. De ce era interesantă? Aici e clou-ul afacerii! Nu doar pentru că era frumoasă, dar era și amanta ministrului apărării, John Profumo. Era vorba de spionaj, de trădare, de scurgere de informații prohibite? Dacă se adeverea unul din aceste scenarii era foarte grav. S-a pus imediat întrebarea cum putea o prostituată să aibă drept client un important spion sovietic și pe ministrul apărării? E o întîmplare sau o combinație operativă? Versiunea aceasta se bazează pe presupunerea că Serviciile de Intelligence nu știau nimic. Nu ar fi fost prima dată. În acei ani tocmai aveau o problemă cu cercul de spioni de la Cambridge, Kim Philby, Blunt – Magnificient Five. Începutul anilor șaizeci marca un vîrf al Războiului Rece. Zidul de la Berlin, afacerea U2/Gary Gary Powers, eșecul convorbirilor de la Viena dintre Kennedy și Hrușciov, criza rachetelor din Cuba, asasinarea lui Kennedy. Un climat cît se poate de fierbinte. Și vine acest sex-scandal – cel mai mare din secolul XX în UK. Întîmplător oare?

Întrebarea cheie era aceasta: ce se întîmpla, de fapt, în spatele acestor personaje: John Profumo, Evgheni Ivanov, Stephen Ward, Christine Keeler? Cine trăda pe cine, cine lucra pentru cine, cine dădea informații și cui anume? Am fi naivi să credem că tot ce se vede la suprafață este și adevărat. Pînă azi rămîn foarte multe secrete nedescifrate. Avem doar versiunea oficială, întotdeauna mincinoasă sau parțială. Cine sînt personajele? 1. John Profumo este un aristocrat apropiat de familia regală. Super bogat. Ales în Parlament încă din 1940. Participă la război (aviație) unde se distinge prin bravură. Termină cu gradul de general. Multiplu decorat…Este membru al Partidului Conservator. Din 1960 ministru al apărării în Guvernul McMilan. Are o carieră prodigioasă și perspectiva de a fi în scurt timp premier. 2. Medicul Stephen Ward, fiu de ministru, medic osteopat. Are o clientelă numeroasă și bogată. I-a avut pacienți, printre alții, pe Winston Churchill, Mahatma Ghandi, Frank Sinatra. Are multiple relații în lumea bună britanică. Este foarte influent…Partea lui întunecată este că frecventează medii care nu aparțin establishment-ului, dimpotrivă. De pildă, merge adesea la Murray’s Cabaret Club, local deochiat din Soho, o bombă cu pretenții unde dame de consumație agață clientela. Localul era plin de staruri, de parlamentari, de oameni bogați. Aparent fetele prestau ca dansatoare. Într-o noapte de petrecere Ward o remarcă pe 3. Christine Keeler, 19 ani, o invită la el, ea nu refuză. Chiar se instalează în locuința lui. Informația care circula este că dr. Ward era impotent și voyeurist. Are o oglindă falsă în cabinet de unde privește partidele de sex ale altora. Relația între Ward și Keeler a rămas platonică. CK apare și cu prietena ei, 4. Mandy Rice Devis, figură cheie și ea. Cele două vor fi maxieroinele scandalului.

Ward trafica fetele. Le plasa, apărea cu ele la petreceri etc. Era poftit la aceste petreceri tocmai pentru a însufleți atmosfera cu trupa lui. Așa de pildă într-o noapte a fost invitat la domeniul lordului Astor (prieten, firește) unde s-a dat o petrecere în piscină. Fetele la un moment dat au renunțat cu entuziasm la bikini și au evoluat goale spre marea plăcere a invitaților. Acum o remarcă John Profumo pe Christine Keeler. Dar ea nu a plecat cu el acasă, ci cu Evgheni Ivanov! Cineva a aprins în noaptea aceea de pomină fitilul bombei. 5. Evgheni Ivanov închide acest puzzle. Atașatul naval sovietic era de fapt – au descoperit Serviciile – trimis de KGB să se infiltreze în elita britanică și să culeagă informații sensibile.

Putem să ne întrebăm dacă întîlnirea dintre Ivanov-Keeler-Profumo a fost întîmplătoare? Nu cumva a fost aranjată de Ward la comanda MI5 cu care colabora? Ce intenții avea MI5 ? Nu e greu de descifrat – să îl compromită și să îl recruteze. Sau – de ce nu – Evgheni Ivanov voia să îl agațe pe Profumo pentru a-l șantaja? Toate scenariile sînt plauzibile. Sau a fost o banală dragoste la prima vedere între o dansatoare sexy și coptul ministru Profumo (46 de ani)? Un detaliu: dr. Stephen Ward era simpatizant comunist. Unii l-au considerat spion sovietic. Destule informații converg într-acolo. Era prieten mai vechi cu Evgheni Ivanov (1960) și întreținea si alte relații în ambasada URSS și a Poloniei. Circula în medii de stînga, întîlnea intelectuali radicali, anarhiști, pro-moscoviți. Nu ascundea faptul că detesta capitalismul și burghezia. Le visa răsturnate, eventual de o revoluție proletară. Era privit ca un excentric și tolerat pentru că provenea din establishment și pentru că era un medic foarte bun de care destui aveau nevoie. Aceasta este distribuția dramei. Un cocktail Molotov foarte puternic.

În jurul lui Ward găsim afaceriști, prostituate, interlopi parlamentari, vedete. Printre ei figura milionarul Peter Rachman, cu afaceri imobiliare. De origine polonez-evreu. A fost închis în lagăr de nemți, apoi de sovietici. A luptat în război în Armata Poloneză de Eliberare formată pe teritoriul URSS. În 1948 este lăsat la vatră și rămîne în UK. Intră repede în afaceri (cu ce fonduri?) și se îmbogățește rapid. Le-a asigurat lui Keeler si Mandy Rice-Davies locuințe pentru o perioadă și a trăit cu ele. În 1962 a murit în urma unui atac de cord. Are toate datele unui spion sovietic care îi servește lui Ward de cutie poștală. A murit la timp, cadavrul lui în Tamisa… Pe scurt, rezultatul acestei partide pe muchie de cuțit între MI5 și KGB a fost joc nul. Evgheni Ivanov nu a fost întors de britanici. Nici KGB-ul nu a reușit să-l facă pe Profumo (amenințat cu șantajul) să dea informații. Un exemplu: Ward a rugat-o pe CK să afle de la ministrul ei cînd vor fi instalate noile rachete în Germania.

Era un cerc vesel, frecventat de o lume foarte diversă, sulfuroasa, în care exista mereu si o față ascunsă. Nu putea să dureze. Ecranul dintre viața oficială și cea subterană nu avea cum să nu fie rupt. Așa s-a și întîmplat. Într-o zi din 1962, un fost amant al lui CK, jamaican, trage mai multe rafale în ușa casei lui Ward unde ea locuia. Relația lor se baza pe troc, droguri la schimb cu sex. Un episod ciudat, să tragi asupra unei vile dintr-un cartier foarte select al Londrei ridica multe întrebări. Episodul atrage atenția presei care începe să scotocească. Un deputat laburist, invocînd siguranța națională, l-a interpelat pe Profumo în Camera Comunelor. Profumo a negat că ar avea o legătură amoroasă cu Christine Keeler. A spus ca era o simplă prietenie, fără sex. Presa a năvălit pe subiect. Dezvăluirile care au apărut în jurnale au arătat că Profumo a mințit. Parlamentarii nu s-au indignat de adulterul ministrului, ci din cauză că a mințit – practică neacceptată la Londra. Profumo și-a anunțat demisia și retragerea din politică.

Evgheni Ivanov a fost retras de la ambasada URSS din Londra chiar înainte de izbucnirea scandalului. După ce a fost debrifat la Moscova a trebuit să plece din GRU și s-a reprofilat ca jurnalist. Soția sa, Maia, fiica unui nomenklaturist de nivel înalt, l-a părăsit invocînd aventura lui de la Londra. În 1993 s-a întîlnit cu Christine Keeler aflată în vizită în Rusia. A fost găsit mort în 1994 în apartamentul lui din Moscova, avea de 68 de ani. Perdanții au fost ceilalți. Doctorului Ward i s-a intentat proces pentru proxenetism. A apelat la prietenii lui sus-puși, a apelat și la MI5 pentru care lucra. Toți i-au întors spatele. Era desemnat să fie țapul ispășitor al acestei istorii de sex, politică și spionaj. A spus unui prieten la proces: „Dacă establishment-ul cere sînge îl va primi!”. Cu o zi înainte de pronunțarea sentinței s-a sinucis cu o supradoză de somnifere, la 3 august 1963, în locuința sa. În același proces Christine Keller – judecată pentru prostituție și sperjur în fața justiției – a fost condamnată la 9 luni de închisoare (din care a făcut 4 luni jumătate). La eliberare a dispărut din atenția presei și a fost uitată. A publicat două cărți de amintiri. Și-a schimbat numele. A avut două căsătorii pasagere din care au rezultat doi copii. A trăit livrînd contracost presei părți din amintirile ei. Profumo a murit în 2017 în singurătate.

Mai este un personaj, periferic, în aceasta istorie întortocheată. A declanșat cel mai mare scandal politico-sexual din secolul XX din UK – Oleg Penkovski. Era diplomat la ambasada URSS, dar devenise omul Londrei. Ca spion englez a pus la dispoziția Occidentului sute/mii de dosare legate de înarmarea strategică a URSS. Datorită informațiilor furnizate de el, John Kennedy a cunoscut situația militară a Kremlinului și a putut să riposteze eficace în criza Caraibelor. URSS a pierdut partida. S-a spus că a fost cel mai important spion din timpul Războiului Rece. Penkovski a fost demascat, arestat la Moscova, judecat de Tribunalul Militar și condamnat la moarte. A fost executat în stil KGB la închisoarea Lubianka din Moscova cu un glonț în ceafă. Încă o informație: la 30 iulie 1963, cel mai redutabil spion sovietic, englezul Kim Philby, demascat de serviciile britanice, s-a refugiat în URSS. Cred că exista o foarte strînsă legătura cu „scandalul Profumo” manipulat în egală măsură de MI5 și KGB. „Scandalul Profumo” a fost o perdea de fum. Unii au fost sacrificați…

Atît despre acest scandal londonez – cel mai mare în secolul XX – cu femei de moravuri ușoare, politicieni duplicitari și spioni cinici.

Stelian Tănase

Fragment din „Repertoarul amorului”, volumul 2, apărut la Editura Hyperliteratura, toamna lui 2020. Comenzi prin libris.ro, elefant.ro, carturesti.ro.