O poveste de o simplitate cuceritoare, cu un personaj aproape perfect

Fiecare creație a fraților Dardenne ne introduce într-un univers special în care ei fac regulile, urmărindu-și cu o tenacitate uluitoare țelurile artistice. Într-o simbioză rară, Jean Pierre și Luc ne propun de fiecare dată o emoție ce expandează gradual și ne problematizează cu o temă ce ne rămîne în minte.

La Fille Inconnue este o dramă cu un ritm de policier, centrată pe personajul principal, Jenny, o tînără doctoriță cu perspective strălucite în carieră, care însă alege să lucreze într-un cabinet de medicină de familie. Incidentul care declanșează filmul este moartea violentă a unei fete care sună la interfonul cabinetului după ora de închidere și căreia Jenny nu îi deschide. Cu infinite mustrări de conștiință ea parcurge apoi un drum dureros doar pentru a afla identitatea necunoscutei și de a o putea reda familiei. Demersul doctoriței pare artificial pe alocuri, într-atît e de uman, și ne pune pe gînduri faptul că nu prea avem ocazia să întîlnim persoane de genul ei în viața reală. Căci Jenny e atentă, iubitoare, dedicată și face asta din inimă, fără să sconteze vreun avantaj, binele celorlalți fiind scopul ei in viață, chiar mai mult, viața ei de-a dreptul, căci nu pare să aibă alta.

Simplitatea poveștii e cuceritoare, dar felul în care frații Dardenne aleg să ne-o spună este fără egal, focusarea pe eroina principală avînd darul nu să ne obosească prin faptul că ea apare în fiecare cadru, ci să tragă un semnal de alarmă referitor la degradarea umană, propunînd un model. Modesta doctoriță este un OM, un suflet – într-o societate bolnavă ai cărei indivizi se canibalizează pentru binele personal, într-o formă de egoism intolerabil.

Și oare nu asta este una dintre misiunile artei, de a atrage atenția, de a valida modele, de a sensibiliza și, poate, educa? Neîndoielnic răspunsul este DA, cei doi Dardenne fiind nu doar niște mari cineaști, dar și niște fini psihologi care detectează probleme majore și le pun în poveștile filmelor lor sensibile.

Adèle Haenel, actrița principală are doar 27 de ani, din care mai mult de jumătate i-a petrecut pe platourile de filmare, și este înzestrată cu o frumusețe specială, delicată, ce nu se revelează imediat, care ne dă răspunsul la o eventuală întrebare de genul: de ce au ales-o pe ea pentru rolul Jenny, dardenneizînd-o de-acum, căci o experiență de lucru cu Jean-Pierre și Luc nu are cum să nu te marcheze. Și după cum i-a ieșit rolul, și după cum o iubește camera și ne livrează personajul, e posibil să o mai vedem în producții ale celor doi cineaști.

Prezenți în selecțiile de la Cannes cu mai toate filmele lor, premiate la diverse secțiuni, ei au triumfat cu Roseta, L’enfant, Le gamin au vélo și Le silence de Lorna, devenind prezențe legendare ale festivalului de pe Croisette.

Și nu mă pot abține să nu îmi amintesc întîlnirea minunată pe care am avut-o cu cei doi regizori, scenariști și producători, cînd au fost la București, cu prilejul turneului de promovare la Băiatul cu bicicleta, pentru care le mulțumim celor de la Independența Film! Fără pic de emfază, calzi și volubili cei doi au purtat cu noi o discuție mai mult decît agreabilă despre felul în care văd ei cinematografia, lumea, viața, lăsîndu-ne fermecați de calitatea lor umană și disponibilitatea lor de comunicare. Așa că încă o dată am putut să afirm că în simplitate rezidă măreția!

Regizori: Jean-Pierre Dardenne, Luc Dardenne

Scenariu: Jean-Pierre Dardenne, Luc Dardenne

Cu: Adèle Haenel, Olivier Bonnaud, Yannick Renier, Olivier Gourmet, Fabrizio Rongione, Thomas Doret

Michaela Platon

Jurnalist de film