Secret in their eyes

De mult n-am mai văzut un policier atît de bine “organizat”, care să mă tensioneze și să mă mențină în stare pînă la final! O face cu măiestrie Billy Ray, acum la primul film de regizor după ce a scris scenariile pentru The Hunger Games, Suspect Zero, Captain Phillips și Sinatra, care o să apară în curînd, și evident acest elaborat Secret In Their Eyes, care reușește să ne captiveze. Nu doar povestea este cea care intrigă și motivează atenția spectatorului, ci mai ales substratul ei, atît de migălos manufacturat scriitoricește încît abia la o discuție post vizionare sau la o revenire asupra filmului se revelează din starea lui și îți pune noi probleme. Și sînt cu duiumul: de la cele de morală, la cele deontologice, de la cele de politică la acelea de protocol operațional, totul într-o întrețesere de planuri subsidiare ce ne azvîrl în zona trăirilor umane. Și atunci vorbim despre prietenie, iubire, furie, neputință, durere, groază, disperare, nevoia de a împărtăși sau vinovăție. Este așadar un demers artistic al sentimentelor profund umane care cîștigă în valoare prin faptul de a fi fost gîndit global și scris cu talent de acest nou apărut regizor, Billy Ray.

Subiectul filmului se coagulează imediat, nu există sincope, totul curge natural și te trezești captivat din primele minute de peliculă. La început ești curios să îi urmărești pe actori – și filmul are cîțiva de mare talent! Personajul cel mai credibil este Ray, agentul FBI interpretat matur și implicat de către Chiwetel Ejiofor, care ne-a fermecat acum doi ani în Solomon Northup din oscarizatul 12 Years a Slave. Dar sub nici o formă nu o putem scăpa din ochi pe Nicole Kidman, din ce în ce mai rasată și mai seducătoare, sau pe Frumușica de altă dată, Julia Roberts, acum o mamă lovită crunt care trebuie să facă alegeri dificile. Într-un rol minor pentru imensele lui disponibilități apare Alfred Molina, aici doar un șef setat pe terorism, dar îl mai vedem și pe Dean Norris, pe care admiratorii și-l reamintesc cu siguranță pentru rolul din Breaking Bad sau pentru acela din Under The Dome.

Tensionat, interesant și alert, filmul jonglează cu sentimentele noastre și ne introduce în acest spațiu dubitativ în care experimentăm la greu și sîntem părtași rezonînd. Avem o iubire ținută în frîu, și totuși superlativ transparentă, avem  o răzbunare ocultată care dă finalul surprinzător  și avem o grămadă de regrete și frustrări, și mai ales o “vină” (deopotrivă individuală și globală) care guvernează pelicula pînă la capăt.

Permanenta pendulare în timp, cu flashback-uri bulversante la un moment dat, cu amestecarea continuă a planurilor temporale a reprezentat unul dintre punctele forte ale producției și o “găselniță” regizorală notabilă contextual.

Și după cum am ascultat multe coveruri care s-au dovedit mai presus decît originalul, și această peliculă pare să fi depășit sursa argentiniană -Il secreto de sus ojos – fiind un pic mai mult, mă rog, în stil hollywoodian.

Așa că vă sfătuiesc, nu doar vă recomand, să bifați filmul și în agendă, dar mai ales online, unde veți experimenta 111 minute de peliculă captivantă.

Michaela Platon

Jurnalist de film