Au trecut o sută de ani de la nașterea unuia dintre cei mai reputați interniști suceveni: dr. Alexandru C. Pavel (12 septembrie 1924 – 9 mai 1981), a cărui viață profesională și personală pot constitui oricând un exemplu pentru tinerele generații de studenți mediciniști. De aceea descendenții – fiica mai mare, prof. dr. Sanda-Maria Ardeleanu, și ginerele, dr. Mihai C.- M. Ardeleanu – au deschis cu imensă emoție geamantanele cu documente științifice și personale ale tatălui, restituind printr-un volum consistent de peste 600 de pagini o traiectorie umană aparte: Dr. Alexandru C. Pavel. Pagini din istoria medicinei românești (În Memoriam), Editura Fundației culturale MEMORIA, 2024. Acest demers recuperator a fost făcut cu sprijinul unui lector și redactor versat, Alis Niculică, doctor în istorie, dar și prin contribuția unui grup de prieteni, discipoli, colegi și colaboratori (nume de referință din viața culturală și medicală a orașului), care prin textele lor depun mărturie și ajută la întregirea acestei imagini luminoase.
Cartea aceasta nu este un simplu volum de familie, ea nu este destinată doar rudelor și prietenilor, ci în primul rând cititorilor din toate generațiile, din toate zonele țării, care pot găsi aici – pe lângă plăcerea lecturii – resurse de energie pentru depășirea obstacolelor, așa cum și protagonistul volumului a făcut în scurta lui existență. De la bun început, sunt tulburătoare cuvintele fiicei, care simte că a venit momentul să se achite de o datorie de suflet, restituind contemporanilor și viitorimii parcursul existențial al „medicului-practician, dedicat și devotat integral familiei, pacienților și oamenilor din jur” care pe lângă munca neobosită la patul bolnavului găsea resurse pentru a redacta un număr impresionant de lucrări științifice bazate pe observațiile clinice, scriindu-le noaptea sau în puținele momente libere cu aceeași discreție cu care și-a ascuns boala de inimă „nedorind să deranjeze, să perturbe cursul vieții celor din jur, nevrând să provoace nici un fel de suferință…”. (p. 18)
Un prim bilanț este făcut de dr. Mihai C. – M. Ardeleanu, care nu-și poate ascunde admirația pentru acest copil de felcer născut „într-o frumoasă așezare a județului Iași”, Mădârjac, școlit mai întâi la Liceul „Național” din Iași, unde o serie de profesori au constituit modelele sale: Edgar Papu, Alexandru Triandaf, Ioan Tăzlăoanu (director în perioada respectivă).
Pregătirea tânărului Alexandru continuă la Facultatea de Medicină ieșeană, unde va fi format de o serie de profesori de mare notorietate în peisajul medical și intelectual al epocii: Ioan Nubert (anatomie descriptivă), Mihai Capri (Fiziologie), Gh. Chipail (clinică Chirurgicală), Ioan Enescu (Clinica Medicală Terapeutică), Leon Ballif (Psihiatrie). Este o serie strălucită : 123 de absolvenți, dintre care numeroase nume vor fi de referință mai târziu. Îi notez pe următorii: Marcel Blum (internist reputat la Spitalul „Dr. C. I. Parhon”); dr. Ioan Triandaf (viitor profesor de Clinică Medicală); Leonard și Tili Wexler (profesori de urologie, respectiv de pediatrie); Pavel Cucu (bronholog la Clinica de Bronhopneumologie).
Cu diploma de medic specialist în medicină generală în buzunar, protagonistul se stabilește în comuna Râșca din județul Suceava, începând o carieră care va fi pusă în slujba pacienților de diferite vârste, cu cele mai variate afecțiuni. După cum se menționează la pagina 22: „Alinarea suferinței bolnavilor a fost crezul vieții sale de om și medic, pentru aceasta s-a pregătit fără încetare, în pofida unei boli cardiace consecutivă reumatismului articular acut de la vârsta de 12 ani”. Este perioada fastă a căsătoriei cu frumoasa Livia Chindea, profesoară de matematică originară din Gheorghieni, aflată și ea în stagiatură la Școala Pedagogică din Fălticeni. Întemeierea unei familii solide, bine consolidate, este o condiție sine qua non a reușitei profesionale, iar apariția celor două fiice (Sanda-Maria și Corina) nu face decât să-i responsabilizeze și mai mult pe tinerii părinți. În paralel, dr. Alexandru C. Pavel întemeiază primul staționar pentru adulți – muncitori forestieri în marea lor majoritate – din zonă, o noutate absolută. Experiența clinică acumulată aici va constitui sursa de inspirație pentru teza de doctorat de mai târziu.
Admirabilă este consecvența cu care medicul sucevean și-a cizelat parcursul profesional, pas cu pas, ținând mereu legătura cu cercetarea la zi, cu clinicile universitare (la Cluj – Profesor Iuliu Hațieganu; la Spitalul Colțea din București, perfecționare în cardiologie – prof. Bazil Teodorescu, membru al Academiei de Medicină din Paris). Îl preocupă de asemenea domeniul alergologiei (colaborare cu Prof. Ervant Seropian, întemeietorul primei clinici de alergologie din România).
Portretul lui Alexandru C. Pavel este întregit prin contribuțiile valoroase ale unor foști colegi, prieteni, discipoli. Evocările, mărturiile, gândurile acestora nu sunt de circumstanță, ele impresionează prin sinceritatea și precizia detaliilor care sintetizează trăsăturile dominante ale protagonistului: seriozitate, generozitate, civilitate. Cel mai amplu portret este conturat de profesorul universitar dr. Mihai Iacobescu, a cărui existență a fost aproape împletită cu a medicului Sandu Pavel începând din tinerețe. „Omul de lângă noi” narează într-o manieră balzaciană parcursul existențial al prietenului drag, Săndel. Sunt imaginate chiar dialoguri cu bolnavi din satele comunei Râșca, cu autoritățile vremii, iar concluzia este simplă: „Ce prețuia lumea la doctor? Deschiderea. Buna dispoziție. Firea glumeață. Fața senină. Ochii luminoși. Vorba bună. Politețea cuviincioasă. Strădania de-a nu refuza. Speranța că se vor vindeca. Îndemnul de-a persevera, de-a crede în puterea medicamentelor primite și de-a nu se descuraja. De ce se temeau pacienții? Să nu afle doctorul c-au mai încercat remedii și la babele din sat, ori c-au dat și slujbe la preoți, și abia pe urmă au încercat la dânsul ca «om de știință autorizat»”. (p. 71)
La fel de impresionante sunt evocările medicilor Ioan Iețcu și Mihai Crețeanu. Primul – reumatolog reputat – reconstituie scene din Spitalul Județean Suceava, unde au colaborat deseori. Iată un fragment: „Raportul de gardă era agora noastră medicală și nu numai în care aveau loc discuții pe marginea unor cazuri deosebite […]. În disputele aparent banale între colegi nu l-am văzut angrenându-se vijelios în argumentări, ci lăsându-i pe interlocutori să-și expună punctul de vedere; era pașnic, pacifist și cu acel zâmbet discret era câștigătorul. Nu-l știu altfel pe acest minunat Om cu majuscule și-mi pare rău că nu mai e de față”. (p. 601) Cardiologul Mihai Crețeanu, sosit de la Iași în anii ‘70, tânăr medic stagiar la Suceava, este nostalgic amintindu-și de grija medicului Sandu Pavel, căruia i-a fost „învățăcel”: „…am surprins privirea domniei-sale, caldă, luminoasă, însoțită de un zâmbet șugubăț și am înțeles că mi-am găsit OMUL. Intuiția mea a fost corectă. După raport m-a invitat la o discuție de inițiere în tainele și uzanțele colectivului în care tocmai intrasem. A continuat prin a-mi sugera cum să-mi abordez corect colegii, ce fel de raporturi e bine să am cu personalul mediu și în ce relații trebuie să fiu cu pacienții, cărora trebuie să le insuflu încredere și optimism, pentru o cât mai bună înțelegere a actului medical pe care urmau să-l parcurgă”. (p. 598)
Completat cu o selecție de texte științifice relevante din cercetarea medicului sucevean (medicină internă, cardiologie, reumatologie, alergologie, conduite și atitudini clinico-epidemiologice) și agrementat cu fotografii și documente personale din arhiva familiei, constituentul volum Dr. Alexandru C. Pavel. Pagini din istoria medicinei românești (În Memoriam) este nu numai o incursiune într-un segment important din istoria medicală românească, ci și un îndemn adresat cititorilor din toate generațiile de a căuta modele în viață, de a depăși cu optimism și seninătate piedicile și obstacolele, cu speranța puternică în mai bine.
Elena-Brândușa Steiciuc
