O aventură epică încărcată de dramatism

Cum să nu îţi iasă un film atunci cînd te numeşti Ron Howard şi ai în palmares succese precum Apollo 13 (cu Tom Hanks, Kevin Bacon, Bill Paxton, Gary Sinise, Kathleen Quinlan şi Ed Harris), A Beautiful Mind, Cinderella Man sau Rush, magicul Cocoon sau Ransone (cu Mel Gibson, Rene Russo şi Delroy Lindo)? Cînd pe celebrul Bulevard al stelelor de la Hollywood ai una cu numele tău, iar breasla te-a recompensat cu Director’s Guild of America, vreo două Oscaruri şi alte 13 nominalizări, şi ai, neîndoielnic, respectul confraţilor şi al publicului?

Aşa că nu aveam nici o îndoială că va fi o reuşită, şi cu toate că CGI-ul poate la ora actuală orice, nu mi-am imaginat că filmul poate să fie de un asemenea realism. În contextul lansărilor din ultima vreme – cu desene animate, comedii lejere, distopii, horroruri, filme de artă – această aventură “de epocă” se detaşează cu aerul ei frust, cu povestea narată de un supravieţuitor al evenimentelor şi cu imaginile fabuloase cu o natură dezlănţuită care nu iartă şi nu uită.

Ecranizare a bestsellerului omonim al lui Nathaniel Philbrick, acest film de acţiune împleteşte dramatismul luptei omului cu natura, cu acela al dilemelor morale ale celor obligaţi de situaţie să supravieţuiască după ce au naufragiat. Cei care au scăpat tîrăsc în existenţa lor de după vina şi mustrările de conştiinţă, uneori nerezistînd şi înecîndu-şi amarul în băutură.

Sigur că acest bestseller nu este o capodoperă literară, ci în mod evident doar o carte de succes, scenariul ce decurge de aici avînd potenţial, dar nu şi geniu. Aşa că filmul este unul frumos, bine jucat şi are din plin dramatism, acţiune şi trăire, fără însă a se ridica la valoarea capodoperei literaturii americane – “Moby Dick” a lui Melville, de la care se revendică însă printr-o găselniţă interesantă şi agăţătoare, bazîndu-se în fapt pe povestea non-fiction a navei Essex, care a fost scufundată pe 20 noiembrie 1820 în largul vestic al Pacificului de către o balena albă. Deîndată ce ştim asta, filmul ne apare în alte lumini, dar chiar şi aşa, venind după Crusoe, Castaway sau chiar Life of Pi, nu este îndeajuns de inovativ ca să rămînă un reper cinematografic al peliculelor cu naufragii. Ne vom aminti însă cu siguranţă scenele vînătorii de balene, dar şi de oameni și furtunile cu oceanul dezlănţuit, aşa că vom parcurge cele 121 de minute lejer şi vom ieşi de la vizionare satisfăcuţi de ce am văzut, ceea ce nu e puţin, trebuie să recunoaşteţi.

Filmul In the Heart of the Sea ne dă întîlnire cu Thor, aka Chris Hemsworth, care pare să fi depăşit genul acela de personaj şi începe să şi joace cu Brendan Gleeson şi mai ales cu preferatul meu din acest casting, Cilian Murphy, pe care l-am remarcat în Transcendence, Retreat, Inception, The Dark Knight sau Batman Begins, un actor versatil cu mare potenţial, care are şi o figură specială, capabilă să se potrivească oricărui rol.

Aşadar nu ezitaţi să vedeţi această aventură epică încărcată de dramatism, care vă va face părtaşi la dinamica schimbării liniilor de forţă, uneori doar periculoasă, alteori letală, dar într-o tensiune captivantă cum doar filmele de epocă pot avea.

Michaela Platon

Jurnalist de film