Lecția
Cu toate că titlul îi va duce pe unii cu gîndul la piesa de teatru scrisă în exil de Eugen Ionescu, iar atmosfera politică ne face pe toții să baleiem între Urmuz și Kafka, subiectul fierbinte al săptămînii politice a fost centrat pe deznodămîntul alegerilor din Republica Moldova, ce s-a confruntat și ea cu asaltul hibrid al fermelor de troli sovietici, cu banii pompați cu ghiotura de entități chirilice complet dezinteresate și binevoitoare, și cu logica strîmbă a celor care răcnesc ca din gură de șarpe că ne pierdem suveranitatea, pe care doar înțelepciunea bocancului puturos al Rusiei ne-o poate înapoia plenar. Spre deosebire de autoritățile din România, acolo instituțiile statului și-au făcut din plin datoria, demantelînd rețelele ce alimentau zilnic cu propaganda muscălească creierele firave ale idioților utili Moscovei. În Moldova, adevăratele instituții de forță, ce nu aduc nici pe departe cu gîngavele noastre cooperative sereiste populate cu viitori pensionari speciali ce se ocupă mai mult cu șantaj și afaceri dubioase, au turnat smoală în vuvuzelele media, au interzis partidele mancurților și au izbit de asfalt agitatorii ce se plimbau cu Volgile doldora de explozivi, arme și materiale de propagandă.
Moldova, țara aceia pe care boierii din spațiul carpato-danubiano-pontic s-au obișnuit să o trateze ca pe ruda săracă ce vine pe neașteptate la petrecerea de familie și ești nevoit să o pui în bucătărie, la masa servitorilor, ne-a servit o lecție de demnitate, eficiență și gîndire europeană. Fără cușme dacice made in China, fără a se înfășura în drapel urlînd din toți bojocii că ei sînt stăpînii pămîntului colonizat prin tuneluri secrete, frații noștri, pe care mulți i-am considerat indivizi de mîna a doua, cu vorbire cîntată, împănată din plin cu cuvinte rusești, buni doar pentru a vinde pateu, chibrituri și baterii prin piețele ieftine ale anilor 2000, au arătat că dragostea siloasă a rușilor pentru aceasta bucată de pămînt nu va fi împărtășită niciodată.
Maia Sandu a demonstrat, încă o dată, superioritatea creierului în fața urletelor de junglă, transformîndu-și, precum Peneș Curcanul, porecla cu rezonanțe suedeze în renume. Să vedem dacă anoeticilor beleuzi le mai dă mîna să o repete cînd, în fapt, ei sînt cei care de trei ori la rînd au luat ditamai… lecția.
Spre deosebire de România, unde Simion și Șoșoacă se mai ascund uneori sub perdeaua de fum a suveranismului de mahala și candidează sub sigla României Mari, dar la alegeri încurajează influența rusă în Moldova, agenții neacoperiți ai Moscovei au pus sigla comunistă pe buletinul de vot, pentru a nu mai lăsa nici măcar o umbră de echivoc vizavi de stăpînul pe lîngă care se gudură. Din fericire pentru drumul european al Moldovei, ai lor au fost mult mai deștepți la vot decît ai noștri, iar rezultatele i-au lăsat pe comuniști fără seceră, agățați spasmodic de restul siglei. Rezultatul din Moldova este cu atît mai valoros, majoritatea absolută punctată în dreptul PAS – partidul proeuropean al Maiei Sandu -, fiind obținută într-o țară ce are o masivă minoritate rusofonă, transplantată acolo de planurile diabolice ale sovieticilor de a micșora densitatea etnică prin strămutări masive de populație, reducînd astfel pericolul unor revolte naționale. Faptul că diaspora lor a votat în proporție de peste 80 % pentru drumul european, în timp ce vajnicii noștri patrioți diasporeni au votat, în cel mai decerebrat mod posibil, pentru deraierea României de pe șinele integrării noastre într-o lume a progresului, toleranței și a educației reale, mă scutește de orice alte comentarii. Aceleași persoane care după alegerile din Mai își tăiau buletinele și pașapoartele expirate, tălălăind manele de jale, îngaimă acum amenințări apocaliptice la adresa moldovenilor ce au jignit înțelepciunea supremă a violatorilor care jefuiau televizoare, adidași și vase de wc din teritoriile ucrainene cotropite.
Aceiași anoetici patentați au adăugat, pe lîngă clasica justificare cu scoaterea din context, vizavi de anomaliile debitate de gurul cu izmene roșii, o nouă validare a apropierii aberante de doctrina criminalului Putin. Peste tot, în taxi, în autobuz sau coada de la Carrefour, pînă în colțurile obscure ale rețelelor sociale se propagă aceasta justificare năucitoare:< Ce rău mi-au făcut mie rușii ?>. Anulînd realitatea istorică și punîndu-se pe sine drept unic etalon pentru măsurarea relativă a binelui și a răului, acești inițiați în tainele Universului prin filme scurte pe Tik Tok încep să își aroge grandomaniacal puteri de judecare în absolut. Doar cratima, tabla înmulțirii și scrierea unei liste de cumpărături le dau de furcă cavalerilor gîngavi ai binelui comunist, care, atunci cînd vor ajunge la putere, au promis cu mîna pe steagul de luptă al Dacilor că vor da foc în piețe manualelor de Gramatică, ce au chinuit atîtea generații de semi-analfabeți !
Între două vizite mai scurte pe la Parchet înainte de (sper din toată inima) șederea lungă și răcoroasă în grija statului, sfîntul necanonizat al românilor cu priviri mai goale decît cutiile lor craniene a mai turnat cîteva polonice de basamac verbal neinteligibil în gamela celor care îi așteaptă înscăunarea drept Împărat, Rege, Mitropolit, Faraon și Președinte de CAP.
Dintre toate secrețiile verbale debitate cu degetul ridicat de clovnul cu izmene stacojii, ce mi-au amintit mai degrabă de discursurile rezidenților permanenți la Socola, care, atunci cînd mergeam în anul VI la stagiu doreau să ne demonstreze că forțele oculte îi țin acolo încarcerați pentru a nu disemina ADEVĂRUL pe care doar ei îl dețin, una mi-a atras în mod particular atenția: salvatorul liliputan a promis că în momentul în care posteriorul lui celest va atinge tronul Cotroceniului, leul nostru național va ajunge la fel de valoros ca lira. Aici trebuie să îi dau dreptate, ca într-un banc din acelea cu zîne puse pe șotii. Va fi lira turcească, nu sterlină, dar promisiunea va fi îndeplinită!
Și dacă tot am ajuns la cel care declama mulțimilor de anoetici mesmerizați pasaje din seriale fantastice, mi-aș dori ca, pentru cîteva minute, bunicii celor care acum predică apropierea de romanticul și înțeleptul popor rus, să se trezească din groapă și să le explice contondent, cu o ghioagă noduroasă, ce realități stau în spatele zicalei bătrînești ce spune că în pofida faptului că toată lumea se trage din maimuță, rusul se trage din porc.
Radu Ciornei
Doctor în Microbiologie, Imunologie și Genetică Moleculară, cu studii făcute în România și în Statele Unite ale Americii. Fost deputat USR de Suceava în mandatul 2020-2024.
