Apocalipsa cea de toate zilele
Nu pot spune că rezultatul alegerilor m-a dezamăgit, pentru că fac parte dintre cei care nu au fost amăgiți nici de amenințările cu apocalipsa post electorală, încărcată cu promisiuni belicoase, rîuri de pucioasă, butoaie cu apă clocotită și furci cu care vor fi împunși cei ce au păcătuit împotriva neamului suveranist, nici de informația din surse sigure ca NATO și UE ne vor pune imediat pe preșul din fața ușii ca pe un pisoi ce a spart peștele de pe televizor și a deșirat mileul de pe masă.
Am ales să îmi expun concluziile într-un moment în care rațiunea mi-a depășit emoția, dar nu pot să nu remarc similaritățile dintre alegerile de acum și cele din 1990. Orice se va întîmpla Duminică, pentru unii sentimentul acesta că sîntem o planetă a dinozaurilor spre care se îndreaptă meteoritul extincției va fi prevalent. Mă abțin în comunicarea publică de la cuvinte grele, cu toate că uneori sînt tentat să fiu ceva mai caustic în limbaj. Caustic, nu trivial. Las deliciul acesta de joasă vibrație în seama altora. Bunăoară, proprietara partidului tinerilor (că nu pot să o numesc în nici un caz lider) și-a dat iar în petec, în romgleza ei de mlaștină, ca un bețiv ce a adormit cu fereastra deschisă și e asaltat de țînțari, exprimîndu-și convingerea că presa liberă va fi curînd o amintire neplăcută. Apoi au apărut conversațiile în care pupăza fără de colac amenința un deputat demisionar cu pedepse rurale. Vietatea în cauză este unul dintre motivele principale pentru care holurile din Parlament sînt populate cu persoane seminecuvîntătoare, scoase din foame de indemnizație și suma forfetară. Însă nu doar pe malurile Dîmboviței unii aleși ai poporului, care se autointitulează antreprenori, au raportat în declarațiile de avere venituri bazate doar pe alocațiile copiilor. Avem și noi lîngă apa Sucevei faliții noștri, care și-au pus costumul de ginerică sau rochia de stambă și s-au trezit stînd pe fotolii în sala de Consiliu Local, unde în mod normal puteau intra doar dacă schimbau becurile, goleau coșurile de gunoi sau lustruiau parchetul. Oricum, probabilitatea ca jurnaliștii să dispară din fața sălii de plen e infinit mai mică decît cea ca lipitorile ce au intrat în funcții publice cu urlete isterice, înfășurate în tricolor sau ridicate pe umerii celor de la centru să dispară primele din peisaj, chiar în urma alegerilor anticipate pe care le flutură pe sub nasul timorat al partidelor clasice.
Narativul electoral de bază al acestor zile se sprijină pe amenințarea voalată că efectiv ne va lua dracul după 18 Mai. Fiecare tabără și-a creat un Michiduță, bazat pe idiosincraziile celorlalți, și îl flutură noaptea pe sub ferestrele naivilor înfricoșați. Unii ne amenință cu bandele de violatori ruși, iar ceilalți cu invazia gay-lor care abia așteaptă să ne facă să purtăm fuste și să ne tăvălească prin boscheții patriei. Similitudinea ar fi comică dacă nu ar fi grotescă și insultătoare pentru cei care au minim doi neuroni și o sinapsă.
De ce nu îmi este frică?
1. Pentru că nu mai trăim într-o epocă în care să ne temem de războaie fizice, purtate cu tancul și mitraliera, de desanturi aeriene sau bombardamente haotice în zgomot de sirene. Nu doresc să explic in extenso de ce în acest context nu mă tem de ieșirea din NATO, UE sau de invazia fizică a Rusiei. Asta se întîmplă doar în Ucraina în care Putin își revarsă paranoia grandorii. România nu e în pericol de RoExit, ci este în pericolul căderii în dizgrația aliaților europeni, care și ei au destule probleme în curtea lor ca să poată sui pe catedră ca să ne predice despre pericolele extremismului. Înfricoșați ar trebui să fie doar cei ce tună și fulgeră împotriva alogenilor ce ne iau slujbele de livratori la Glovo, în timp ce și ei, la rîndul lor, sînt în aceeași situație în țările cu educație gratuită, city-break-uri și aeroporturi la doi pași. Pentru ei pericolul vine de la cei ce gîndesc la fel, dar au deja de cîteva generații cetățenia țării în care muncesc sau învață acum. Logica nu a fost niciodată o materie ușoară, școala era departe…
2. Pentru că e clar pentru mine că trăim de multe decenii într-o lume în care nu cucerirea teritorială primează, ci dominarea comercială, iar noi urmează să achităm nota de plată a dezmățului electoral și a construirii unui aparat de stat ineficient și idiocratic. Ispașa va consta în tăieri de pensii, salarii și beneficii sociale (nu, nu înghețări, tăieri!), inflație, devalorizare a leului, concedieri masive, falimente și retrageri de capital. Nu vom intra în incapacitate de plată peste noapte, dar va trebui să trăim cu ce avem, iar asta va fi ceva nou și dureros pentru o societate bazată pe credite. Vom trăi, ca stat, cu împrumuturi scumpe și puține. Cu mult mai puține cheltuieli pentru plăcere sau divertisment, fără vouchere de masă sau vacanțe. Pentru a fi mai plastic, noi sîntem vecinul care a împrumutat bani să-i bea și să meargă în city-break-uri și care cînd va mai întinde mîna către creditori i se vor arăta sapa și ușa. Cei care ați votat cu scîrbă, cu ură, cu lehamite, aveți zilele acestea un mic preambul economic la ce urmează. Leul s-a devalorizat, iar cererile de împrumut ale statului au fost respinse de către bănci. Sper că bucuria transmiterii unui mesaj către o clasă politică stupidă și încremenită va compensa viitoarele lipsuri. Dar, fără perspective clare de reforme masive asta sună exact ca revolta elevului care a înjurat profesorul care îl tot scotea la tablă. Victoria a durat 1 minut, apoi au venit exmatricularea, seralul și armata.
3. Pentru că votul pentru un nou președinte de pe 18 Mai nu va fi o alegere între UE și Rusia. Ci doar speranța că ne va fi ceva mai puțin rău decît cum urmează inerent să ne fie. Așa că, fiecare, după cît îl duce capul o să coreleze votul cu bugetul personal și va avea o opțiune.
Am învățat să îmi fac singur pîine, nu am datorii, nu primesc bani de la stat, am foarte multe cărți ce așteaptă să fie citite, am trăit 18 ani în comunism și nu îmi e frică de faptul că gloata va redeschide Aiudul și Sighetul, ne va confisca averile tuturor celor bine îmbrăcați sau care avem o diplomă de studii și va face naționalizări ale resurselor. Drumul acesta este închis.
Haideți, bre, odată cu apocalipsa aia, că m-am cam plictisit!
Radu Ciornei
Doctor în Microbiologie, Imunologie și Genetică Moleculară, cu studii făcute în România și în Statele Unite ale Americii. Fost deputat USR de Suceava în mandatul 2020-2024.
