”La fel ca orice copil, eram curios de tot ce se întîmplă în jurul meu şi, mai tîrziu, în lume. De aceea, de multe ori nu-mi ajungea litera cărţii şcolare şi căutam alte modalităţi de cunoaştere cum ar fi <Gazeta matematică>, unele lecturi beletristice, de istorie, de geografie şi puţinele emisiuni cu caracter ştiinţific”, povesteşte Giani Leonte. Adevărata pasiune a început în ultimele două clase din liceu de la Liceul industrial nr. 4 Suceava, actualmente Colegiul Tehnic ”Samuil Isopescu” Suceava. ”Atunci am descoperit o ştiinţă care corespundea majorităţii dorinţelor mele: informatica. Îmi amintesc că la vremea respectivă liceul era dotat cu 2 sau 3 calculatoare HC85, zestre mare, la cea vreme, pentru o şcoală. Cu unul dintre acestea mi-a făcut cunoştinţă domnul profesor Mîndruţescu în timpul orei de organe de maşini care, pentru început, ne-a arătat nişte jocuri. Am rămas fascinat, pentru că aşa ceva nu mai văzusem şi aş fi dorit să am acces cît mai des la el. Imaginaţi-vă ce atmosferă era într-o sală mică, unde se găseau calculatoarele, şi eram 40 de elevi, care mai de care mai dornic să se joace. Am prins rînd de puţine ori dar suficient cît să-mi pun întrebarea: cum şi cine face aceste jocuri? La întrebarea mea, domnul profesor mi-a răspuns că-mi va arăta şi după asta am crezut că a doua zi îmi voi face ce joc vreau eu. N-a fost aşa! După prima oră de Basic, am plecat dezamăgit, domnul profesor mi-a arătat cîteva instrucţiuni care n-aveau nici o legătură cu jocul meu. Am înţeles, însă, că jocul este finalitatea unui program, adică eu trebuia să învăţ să comunic cu calculatorul. Abia în clasa a XII-a am reuşit să încropesc un progrămel care nu făcea altceva decît să se mişte un omuleţ creat din cerculeţe şi linii”. Aşadar, Giani Leonte îşi descoperise pasiunea şi îşi dorea cu ardoare să urmeze cursurile unei facultăţi de calculatoare. ”Am absolvit Facultatea de Inginerie Electrică din cadrul Universităţii <Ştefan cel Mare> Suceava şi fac parte dintre acei oameni fericiţi care au reuşit să îmbine meseria cu pasiunea. După absolvire, am lucrat 14 ani ca profesor şi informatician, ceea ce mi-a adus satisfacţii deosebite prin faptul că munca mea a fost apreciată de colegi, părinţi şi prieteni, dar mai ales de elevi. Uitîndu-mă la elevi parcă mă vedeam pe mine în urmă cu două decenii şi eram invidios pe ei că au atîtea resurse la îndemînă şi că vor avea şi altele, pe care noi astăzi nici nu ni le imaginăm. E mare lucru cînd poţi să-i ajuţi pe cei din preajma ta, cînd ştii că, datorită ţie, omul cu care ai venit în contact a putut pătrunde într-o lume necunoscută lui pînă la acea dată. Am mai învăţat că un calculator este nemilos, el nu iartă, nu suportă mediocritatea, indecizia, ci numai ştiinţa şi fermitatea. El nu-ţi dă elemente în plus, nu bate cîmpii, nici măcar cu graţie, este mereu la obiect. Da! Calculatorul n-are suflet, sufletul lui nu poate fi decît omul. Cînd simţi că tu şi calculatorul formaţi o singură fiinţă, atunci poţi să te consideri un om puternic. În toate trebuie să fie o măsură, poţi să trăieşti în lumea virtuală cîtva timp, dar trebuie să împrumuţi realismul calculatorului şi să revii la viaţa de toate zilele. Orice pasiune nu trebuie să-l dezumanizeze pe om. Pasiunea este bună atîta vreme cît te înalţă. Pasiunea, cît de mare ar fi, nu trebuie să ne depăşească, de aceea, poate, aş da un sfat părinţilor: să-şi supravegheze mai îndeaproape copiii pentru ca, de pe scaunul calculatorului, să nu evadeze în lumi necunoscute, să nu se simtă atraşi de acestea. <Mens sana in corpore sano!>: copilul trebuie să se dezvolte armonios, atît fizic, cît şi psihic. Aveţi grijă că orice copil trebuie să-şi fortifice organismul şi acest lucru nu se poate face de pe scaun. Asta ar fi una din feţele nedorite ale calculatorului, dar eu văd în calculator informaţie, civilizaţie, cultură, ştiinţă, tovarăşul nostru de trai”, a mai povestit profesorul Leonte. În ultimul timp, lucrurile au luat-o spre altă direcţie. ”Viaţa a făcut ca munca mea de acum să fie cu totul în alt domeniu. Am acceptat să fac şi altceva, pentru că mi-am dorit să pun umărul spre a ajuta dascălii, această tagma atît de neglijată! Oare să-mi fi descoperit o nouă pasiune?”, se întreabă preşedintele Alianţei Sindicatelor din Învăţămînt Suceava. Alianţa Sindicatelor din Învăţămînt Suceava este noua denumire a Sindicatului Judeţean Învăţămînt „Spiru Haret” Suceava. Sindicatul Judeţean Învăţămînt „Spiru Haret” Suceava a fost înfiinţat la 23 ianuarie 1990 de către prof. Constantin Cernica şi, din 1999, s-a reafiliat la Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţămînt. În urma reorganizării juridice declanşate în aprilie 2011, grupele sindicale componente şi-au dobîndit personalitatea juridică la judecătoriile zonale, iar Sindicatul Judeţean Învăţămînt „Spiru Haret” Suceava şi-a schimbat denumirea în Alianţa Sindicatelor din Învăţămînt Suceava, în baza hotărîrii judecătoreşti nr. 2366 din 22.11.2011, dată de Tribunalul Suceava. Alianţa Sindicatelor din Învăţămînt Suceava este continuatorul de drept al Sindicatului Judeţean Învăţămînt „Spiru Haret” Suceava. Alianţa Sindicatelor din Învăţămînt Suceava este cea mai mare organizaţie de sindicat din judeţ şi cuprinde aproape 7.000 de angajaţi din majoritatea sectoarelor de activitate ale educaţiei sucevene.
