Singurele succese ale diplomaţiei ruse din ultima vreme ar fi doar două. Faptul că ruşii au păcălit Armenia să se înscrie în Uniunea Vamală patronată de Kremlin şi, în al doilea caz, faptul că actorul francez Gerard Depardieu a obţinut de la fostul kaghebist Vladimir Putin cetăţenia rusă. Chestia cu spionul american Snowden e încă în ceaţă, iar Moscova, chiar dacă i-a acordat dreptul de şedere temporară în Rusia, rămîne precaută pe mai departe. Ce a făcut Depardieu ca să merite cetăţenia rusă? Păi, a făcut ceea ce ştie să facă orice actor, şi anume să se dea în spectacol. Mai deunăzi, huiduma galică a interpretat pe scena conservatorului „Ceaikovski” din Moscova textul operei „Carnavalul animalelor” a lui Camille Saint-Saens. În limba franceză, ”pour les connaisseurs” şi cu titrare în rusă pentru mujici. Pentru oficialităţile de la Moscova asta-i o foarte mare scofală, fiindcă, în rest, imaginea Rusiei în lume e varză. Ne-o demonstrează chiar Pew Research Center, celebrul institut american de sondare a opiniei publice. Sondajul a fost efectuat în 38 de ţări, iar rezultatele au fost date publicităţii înaintea summit-ului G20 de la Sankt Petersburg. În afară de Grecia şi Coreea de Sud, majoritatea respondenţilor au manifestat o atitudine preponderent negativă faţă de Rusia. Unul dintre şefii Comisiei pentru Afaceri Externe din Duma de Stat, un şmecherilă pe nume Leonid Kalaşnikov (ce nume de pacifist are şi bulbacul ăsta), a opinat că „Rusia este criticată pentru atitudinea diferită faţă de cea a ţărilor occidentale în ceea ce priveşte minorităţile sexuale, iar în Orientul Mijlociu mulţi sînt nemulţumiţi de (atenţie!) poziţia principială a Rusiei pe marginea conflictului sirian”. Cînd îl auzi pe unul pe care-l cheamă şi Kalaşnikov vorbind despre „poziţia principială” a Rusiei te apucă rîsul. Ăsta-i stilul Kremlinului. Hegemonismul rusesc este eminamente „principial”. Un alt troglodit pe nume Konstantin Kosaciov, care-i şeful Agenţiei Federale Pentru Relaţii cu CSI, încearcă să dreagă busuiocul culpabilizînd Occidentul. Cică, imaginea tot mai negativă a Rusiei în lume se explică prin faptul că ţara sa este „în mod consecvent discreditată”. Adică, vezi Doamne, Occidentului i s-a năzărit, aşa, dintr-o dată, să înjure Rusia fără motiv. Şi mai zice Kosaciov ăsta că, în Occident, „există prezumţia de vinovăţie a Rusiei şi că există şi o predispoziţie spre informaţii negative despre ea”. Păi, băi lache cu breton, discreditarea consecventă a Rusiei se datorează fix acţiunilor Kremlinului, iar Occidentul nu prea are obiceiul de a „fabrica” informaţii negative. Nici nu-i de mirare că Rusia este în acest moment vulnerabilă tocmai prin faptul că s-a marginalizat singură. Intransigenţa oligarhiei kaghebiste de la Kremlin a făcut ca majoritate cancelariilor lumii să fie retractile sau chiar agresiv-iritate faţă de Rusia. Ruşii n-au o cultură politică de tip european. Nici nu-i de mirare că mujicii, în marea lor majoritate, îi apreciază cel mai mult pe Brejnev, Stalin şi Lenin, şi mult mai puţin pe Gorbaciov sau pe Elţîn. Profesorul universitar Valeri Solovei explică plastic mentalul rus. El spune: „Chiar dacă nimeni nu ar dori să trăiască în vremea lui Stalin (ăsta a omorît vreo 20 de milioane de ruşi, cam cît populaţia României), Stalin întruchipează ceea ce este astăzi în Rusia deficitar: echitatea şi egalitatea în faţa fricii”. De fapt, camarila putinistă a şi reluat o serie din „metodele” staliniste de educare a opozanţilor regimului. Cei mai mulţi dintre aceştia sînt arestaţi aiurea şi băgaţi în centre speciale, aplicîndu-li-se tratamente psihiatrice în mod forţat. Aşadar, atitudinea negativă faţă de Rusia e generată de Rusia însăşi şi nu-i o balivernă americană, europeană sau de aiurea. Degeaba încearcă designerii politici de la Moscova să coafeze imaginea Rusiei folosind Jocurile Olimpice de la Soci. În spatele propagandei ruseşti stau nişte triste şi revoltătoare adevăruri. Păi să vă spun eu dacă nu ştiţi. Toate construcţiile de la Soci au fost făcute cu mînă de lucru ieftină şi ilegală. Mii de moldoveni, de ucraineni sau de alte naţionalităţi şi-au rupt braţele la Soci muncind la negru şi fiind plătiţi cu doar cîţiva firfirici, antreprenorii ruşi promiţîndu-le acestor naivi că-şi vor încasa drepturile băneşti la sfîrşitul lucrărilor. Lucrările s-au sfîrşit şi rusnacii, în loc să-i plătească pe muncitori, au chemat inspectorii din serviciile pentru imigranţi. Aceştia i-au expulzat imediat pe toţi şi în felul acesta nu s-a achitat nici un ban. Le-au pus bieţilor pălmaşi şi interdicţie de a mai păşi în Rusia. Ăsta-i stilul Moscovei. Şi îi mai auzi că bocesc pe motiv că „ţara e în mod consecvent discreditată” şi că despre ea apar numai „informaţii negative”. Rusia e şi anchilozată în proiect. Nici măcar măsurile de presiune şi de şantaj pe care le încearcă faţă de fostele republici sovietice, astăzi state independente, nu sînt noi. Vizavi de summit-ul „parteneriatului estic” Rusia e nepregătită. Lipsiţi de orizont şi de clarviziuni, oligarhii putinişti ameninţă Ucraina, Republica Moldova, Georgia sau Azerbaidjanul cu un „arsenal” deja fumat: „războaie ale gazului şi preţurilor, conflicte vamale, enclave şi teritorii separatiste etc.”. Moscova sprijină Armenia (care se va integra în Uniunea Vamală condusă de Rusia) împotriva azerilor în conflictul Nagorno-Karabach, iar moldovenilor noştri de peste Prut le-au fost sistate exporturile de vin (bravo UE că a promis absorbţia acestui produs pe piaţa europeană). Cînd preşedintele georgian Saakasvili îşi ţinea discursul la Tribuna Adunării Generale a ONU, delegaţia Rusiei a părăsit în mod ostentativ adunarea. Asta pentru că preşedintele Georgiei tocmai făcea vorbire despre crearea unei utopice Uniuni Euro-asiatice condusă de Moscova, caracterizînd-o ca pe „un imperiu sovietic restaurat”. Despre presiunile împotriva Ucrainei, ţinta principală a camarilei moscovite, nici nu mai vorbim. Unul dintre liderii opoziţiei ucrainene numea presiunile Moscovei asupra ţării sale ca „o obligare la căsătorie pe calea violului”. Presiunile n-au fost doar economice şi diplomatice. Moscova a fluturat pînă şi drapelul militarist. Rusia şi Belarus au organizat pe teritoriul tovarăşului dictator Lukaşenko o ditai aplicaţia militară intitulată „West-2013”. Bulbacii ăştia au crezut că Kievul se va scăpa pe el de frică. De fapt, aplicaţia a fost un fiasco. În primul rînd, „scenariul” a fost unul dacă nu tembel cel puţin deplasat. Reproduc din „scenariul” imaginat de statele majore ale armatelor din Rusia şi Belarus. Cică, polonezii şi lituanienii ar provoca atacuri împotriva guvernului de la Minsk??! Cică Ucraina, folosindu-se de nişte naţionalişti şi de nişte criminali, i-ar ajuta pe rebelii din Belarus furnizîndu-le arme, bani şi specialişti. Cică Polonia şi Lituania ar sprijini conflictul şi cică rebelii ar solicita sprijin internaţional şi forţe de menţinere a păcii. În final, minţile bolnave de la Minsk şi de la Moscova imaginau că Armata Rusă ar sări în ajutorul Belarusiei, suprimînd revoltele. Etern învingătoarea armată mujicească! Ăsta-i un scenariu complet tîmpit şi care nu-şi găseşte locul în mentalul mileniului trei. Şi acum să vă spun care-i realitatea (una care nu prea se ştie în România). Rusia a adus vreo 2.000 de rezervişti la aplicaţia „West-2013”. Rezerviştii ăştia erau din Sankt Petersburg şi nu prea aveau chef să mimeze războaie. Marea armată rusă n-a avut haine militare cu care să-i echipeze, aşa că doar 1.500 au primit uniforme, iar cei care au rămas fără au fost ascunşi într-o pădure şi ţinuţi în corturi, aşa, de-a droanga. De fapt, echipamentele militare ale ruşilor şi belaruşilor s-au dovedit a fi de cea mai proastă calitate. Maşinile de luptă aveau încuietorile blocate, iar operatorii pierduseră cheile. Ofiţerii nu ştiau să folosească hărţile topografice, iar pentru a găsi o locaţie „au folosit navigatoarele GPS personale”. Să mori de rîs, nu alta. Tragerile şi simulările au fost de toată jalea: „la o medie de opt grenade au explodat doar două”. Rezerviştii au fost hrăniţi cu caş şi paste făinoase expirate, şi nu primit apă de băut. Ăştia vor să sperie Europa! Sanchi. Acelaşi meniu îl flutură Moscova şi cu Republica Moldova, „zgîndărind” separatismul transnistrian, doar, doar Chişinăul va renunţa la drumul spre Uniunea Europeană şi va trece de partea Uniunii Vamale ruseşti. Ce nu înţelege tovarăşul polcovnic Putin e că au apus de mult vremurile cînd Moscova îşi făcea harem obligînd ţările din jur „la căsătorii pe calea violului”. Aşa că domnul Putin şi camarila sa ar trebui să se resemneze dedulcindu-se la artă. Mai precis, să asculte opera „Carnavalul animalelor” a lui Saint-Saens în interpretarea inegalabilului rusnac Gerard Depardieu.
