„Prima întrebare pe care ți-o adresează orice tînăr care vine la un interviu este: care-i salariul? Înainte să-l întrebi tu ce știe să facă, el te întreabă cu cît e plătit pentru ceea ce ar trebui să facă acolo. Îi spui salariul și îl întrebi ce experiență are… Spune că n-are, că se califică la locul de muncă și că de banii oferiți ca salariu nu prea ar pleca de acasă. Pentru poziția de purtător de cuvînt, cu siguranță că orice șef de instituție, mai ales cea a reprezentantului guvernului în teritoriu, probabil că dorește o persoană cu o oarecare experiență. Purtătorul de cuvînt este prima persoană pe care o căutăm noi, pentru că nu dăm întotdeauna de prefect și pentru orice avem nevoie sunăm întîi la purtătorul de cuvînt. Atunci, el are de gestionat relația cu presa și relația cu funcționarii din interior, fiindcă trebuie să obțină de la diverse compartimente informațiile solicitate de ziariști. Și tu, dacă de-abia ai venit de pe băncile școlii sau de pe stradă, nu prea știi cum funcționează lucrurile. E clar că fiecare dorește un purtător de cuvînt cu oarecare experiență. Or, într-adevăr, la banii ăștia nu prea cred eu că ar merge cineva. Adică, cineva din presă nu prea cred că s-ar duce pentru că, în general, ziariștii nu-și doresc să fie asociați cu factorul politic. O instituție de genul Prefecturii e clar că are componentă serioasă politică, iar dacă l-ai luat pe unul proaspăt absolvent al Facultății de Comunicare și Relații Publice îi cam faci ucenicia la locul de muncă… Nici prefectul de Suceava, Iulian Cimpoeșu, nu are foarte multă experiență… Și atunci, la 2.500 de lei, nu prea se duce lumea. E într-adevăr o problemă”. Dana Humoreanu, jurnalistă la ”Monitorul de Suceava”, vorbind despre faptul că funcția de purtător de cuvînt al Prefecturii Suceava, plătită cu 2.500 de lei, este ocolită.
