Jurnalista Oana Șlemco, de la Intermedia TV Suceava, a fost la Broșteni la puțin timp după inundațiile catastrofale din noaptea de 27 spre 28 iulie și a fost acolo, din nou, pe 13 august.
Case care așteaptă să fie demolate
”Este o diferență între imaginea pe care am văzut-o în urmă cu două săptămîni cînd am fost la Broșteni. M-am dus la două zile după producerea inundațiilor și încă localitatea era acoperită de ape, nu erau retrase apele atunci, plus că erau munți de lemne amestecate cu pămînt, case purtate de ape și la sute de metri distanță de locul unde se aflau numeroase mașini. Acum apele s-au retras, drumurile au fost curățate și curățate foarte bine, adică nu mai e mîl deloc pe carosabil. Zonele afectate au fost curățate și practic se poate începe reconstrucția caselor care au fost afectate de inundații și nu sînt deloc puține, pentru că stînd de vorbă ieri cu primarul de la Broșteni, un om care a fost extrem de aproape de comunitate în perioada aceasta, îmi spunea că trebuie construite de la zero 50 de case. La început au estimat că sînt vreo 40, dar în urma evaluărilor efectuate de autorități numărul acestora a crescut la 50. Practic o bună parte dintre locuințe vor trebui să fie demolate pentru a fi reconstruite. Pe lîngă acestea sînt alte cîteva sute de case care au fost măturate de ape și pe care trebuie să le repare. Trebuie să scoți afară tot, să lași pereții să se usuce și să începi să pui înapoi.
E nevoie de mult sprijin în continuare
E în continuare nevoie de mult ajutor la Broșteni. Este multă disperare. Am observat și o anumită oboseală a oamenilor cînd aud despre Broșteni, dar am să-i rog să aibă răbdare, să ne asculte pentru că e foarte important ceea ce urmează să le transmit: e nevoie în continuare de mult sprijin la Broșteni, e nevoie de multă forță de muncă, e nevoie de voluntari în continuare. Este drept că a declarat președintele Consiliului Județean Suceava, Gheorghe Șoldan, că situația este sub control, că vor fi reconstruite casele, dar să nu uităm că aceste case despre care vorbea domnul Șoldan deocamdată sînt construite doar pe hîrtie. La fața locului am întîlnit doar cîteva echipe de lucru. Poate s-au organizat autoritățile foarte bine, dar vreau să spun că n-au comunicat foarte bine cu oamenii care au nevoie de ajutor pentru că, stînd de vorbă cu ei, o parte dintre ei nu au încredere că locuințele lor vor fi reconstruite pînă cînd va veni iarna. Și știm cu toții că iarna vine mai devreme în zona de munte. Ei spun că în septembrie la Broșteni trebuie să faci deja focul. Pe final de septembrie trebuie să faci focul în casă. Nu vreau să mă înțeleagă cineva greșit. Autoritățile sînt foarte interesate să rezolve problema de la Broșteni. În continuare sînt pompierii pe teren, în continuare autoritățile locale, primarul (Alexandru Hurjui – n.r.) merge din casă în casă și vorbește cu oamenii. Am confirmări că președintele Consiliului Județean, Gheorghe Șoldan, a fost din casă în casă și a vorbit cu oamenii. Mi-au povestit sinistrații, oamenii de acolo, din Broșteni, cu care am stat ieri de vorbă. Însă, situația nu este rezolvată la această oră. Am întîlnit pe teren doar cîteva echipe care lucrau la casele oamenilor.
Oameni care nu mai au nimic. Chiar nimic
M-am mai întîlnit cu oameni, cu voluntari, veniți de pe la Mureș cu mașini pline cu de toate – încălțăminte, îmbrăcăminte, pilote, mîncare pentru sinistrați, oale, cam tot ce au oamenii nevoie, pentru că vorbim despre niște locuințe care au rămas, efectiv, fără absolut nimic. Intri și sînt doar pereții, pentru că bunurile au fost luate de ape, au fost, efectiv, distruse și oamenii nu mai au nimic, deci au nevoie de absolut orice, de la detergenți, ca să-și igienizeze spațiile, pînă la perna pe care să pună capul în momentul în care se duc la somn. Am întîlnit o familie care mi-a spus că locuința urmează să fie distrusă, să fie demolată. Persoanele respective mi-au arătat parterul casei, care, într-adevăr, arăta foarte rău, se vedea clar că era casa destul de afectată. Dar oamenii continuau să doarmă la etaj, deși în casă mirosea destul de urît.
La căminul cultural, după zacuscă sau cizme de cauciuc
Da, am fost și la căminul cultural din localitate, care este în momentul de față un spațiu de depozitare. Și m-a impresionat faptul că am observat că sînt profesori de la școala din localitate care fac voluntariat. M-a impresionat faptul că sînt elevi și foști elevi ai școlii din localitate care fac voluntariat, care stau la căminul cultural și primesc ajutoarele de la donatori și le distribuie apoi familiilor afectate. Chiar am întîlnit o profesoară de limba română, o doamnă foarte bățoasă, m-a impresionat cu o putere de muncă fantastică, foarte hotărîtă, o persoană care predă în Broșteni de aproape 40 de ani și care cunoaște toate familiile de acolo și care cunoștea pe nume fiecare persoană, fiecare sinistrat care intra în căminul cultural, și încerca pe cît posibil să îi ajute pe toți. Ea avea un rol de coordonare acolo, ținea legătura între sinistrați și voluntari. A venit cineva, de exemplu, cînd eram eu și a spus: <domnule, eu țin post în perioada aceasta, am nevoie de zacuscă>. S-au dus și i-au dat zacuscă. <Eu țin post, dă-mi niște pateuri de post>. <Am nevoie de o pereche de cizme de cauciuc>, <îmi trebuie o pernă>, <nu mai am plapumă>, <uite că am nevoie de detergent>. Și sînt tabele. Profesoara respectivă mi-a arătat că are agende cu tabele și o listă de așteptare pentru mobilă, o listă de așteptare pentru tîmplărie, pentru refacerea caselor, o listă de așteptare pentru, nu știu, mașini de spălat, pentru alte electrocasnice.
Ajutoarele mai vin, dar nu cu aceeași frecvență
(Continuă să vină ajutoarele?) Da, continuă să vină, dar nu în ritmul în care au venit anterior. Am vorbit și cu primarul și mi-a spus că au nevoie în continuare de ajutor, dar au nevoie doar de materiale de construcții și de bani, bineînțeles. Au venit, chiar cît am stat eu acolo, niște voluntari de pe la Rădăuți, care și-au luat angajamentul să asigure tîmplăria pentru cîteva case care urmează să fie construite. Imediat a intrat în funcțiune mecanismul, procedura stabilită de cei de acolo, voluntarii au fost preluați foarte repede, donatorii au fost preluați foarte repede de către voluntari, au fost conduși în zonele afectate, foarte repede a fost rezolvată situația. Organizarea este nu bună, ci foarte bună. Poate că în ultimele două săptămîni au perfectat sistemul acesta, dar vreau să spun că ei s-au organizat foarte bine.
O situație delicată
Și m-a mai impresionat un lucru – faptul că la Broșteni oamenii nu stau să bea la crîșma din sat, cum s-a întîmplat în alte localități afectate de inundații, așteptînd să le scoată mîlul din case și să le refacă alții casele. Nu, n-am văzut această imagine. Am văzut oameni din localitate care ajutau alți oameni, am văzut oameni veniți din afara localității care-i ajutau pe cei afectați. Am văzut și foarte multă disperare. Oamenii afectați de inundații care au fost salvați de pompieri cu elicoptere au trăit niște traume îngrozitoare și din păcate le retrăiesc de fiecare dată în mintea lor, de fiecare dată cînd le povestesc. Din acest motiv, ca jurnalist, am fost cît am putut eu de responsabilă în adresarea întrebărilor și atunci cînd am stat de vorbă cu ei. Nu am fost insistentă. Am încercat pe cît posibil să nu vorbesc cu cei care nu voiau să vorbească. Am încercat să nu trag de cineva. I-am lăsat doar pe cei care efectiv au vrut să vorbească despre drama lor. E foarte greu să treci prin momente dificile și apoi să vină cineva și să te întrebe: <domnule, și cum ești?>. (Dar n-ai avut experiența să te repeadă cineva?)
Ba da, dar am înțeles situația. Sigur că da, sînt oameni care nu sînt dispuși să mai vorbească. Sînt oameni care n-au avut experiențe plăcute cu presa. Sînt oameni care au fost criticați în spațiul virtual pentru că și-au spus povestea. Și sînt oameni care, în urma acestor experiențe, nu mai vor să-și mai deschidă sufletul. Este normal să fie așa. Sînt reacții absolut firești. Din acest motiv nici nu am insistat în ceea ce-i privește. Am vorbit doar cu cei care au vrut să-și spună povestea pentru că știau în sinea lor că dacă își spun povestea, povestea lor va fi auzită și vor fi ajutați pentru că, așa cum spuneam, e nevoie în continuare de mult sprijin la Broșteni. E nevoie să vină voluntarii și să pună osul la treabă, pentru că iarna se apropie și oamenii din Broșteni au nevoie de un acoperiș deasupra capului”.
