În cadrul programului <Săptămîna verde>, desfășurat între 20 și 24 octombrie 2025 în mai multe unități școlare din județ, elevi ai Colegiului Național <Mihai Eminescu> din Suceava, alături de profesori, au avut o activitate intitulată <Poezii terapeutice>. Profesoara de limba română Anca Gorban a spus la Radio Top că ”proiectul face parte dintr-unul mai amplu, care se numește <Lectura în epoca digitală>, aflat la a doua ediție, deja, și care își propune să vadă ”în ce măsură poezia, ceaiul și muzica pot fi terapie pentru suflet și pot trata ușoare depresii sau chiar inimi frînte”. Despre ce s-a mai întîmplat la <Mihai Eminescu> în <Săptămîna verde>, ce efecte au aceste programe asupra elevilor și dacă mai citește lumea poezie, profesoara Gorban a spus:
”În anturajul meu nu știu neapărat foarte mulți oameni. Am cîțiva prieteni pasionați de poezie, dar premisa de la care am pornit în proiect a fost să formăm generația tînără. Să oferim, așa cum spune gazda noastră de la Sakura (Liliana Nestor – n.r.), <să punem pe raft și un alt fel de biscuit>. Să aibă de unde alege elevii. Importanți sînt cei tineri și cum cresc, cum îi formăm, ce oferă ei în comunitate mai departe. Și ca model pentru alți tineri, model de petrecere a timpului liber. Există tineri care citesc poezie mai mult decît adulții. Și atunci, ne-am gîndit: <Hai să povestim despre asta, hai să creăm o comunitate la care să poată adera toți cei care își doresc să încerce, dar nu se regăsesc în altă parte>.
În <Săptămîna verde>, la <Eminescu> nu aș putea spune că a fost mai lejer, dimpotrivă, ritmul a fost mult mai alert, pentru că <Săptămîna verde> a însemnat deplasare, în primul rînd, înseamnă activități în spații non-formale, ceea ce e mult mai greu. Și mult mai multe ore, de fapt, dacă stăm bine să ne gîndim. Spre exemplu, marți am mers cu copiii pe Masivul Rarău pentru studierea ecosistemului, în colaborare cu Facultatea de Silvicultură. Asta a însemnat pe puțin 8 ore, toată ziua, de fapt.
Cluburile de lectură, de exemplu, joi, 23 octombrie, le-am derulat și la Palo Santo, și la Sakura, și s-au terminat la 17.00. Iarăși, mai mult de 8 ore într-o zi.
(Deci vă doriți să fie numai școală-școală, nu?) ”Nu (rîde – n.r). Eu, personal, nu-mi doresc să fie numai școală-școală. Am văzut cît de frumos îi formează activitățile astea pe tineri. Și chiar înainte de <Săptămîna verde>, în manualul de Limbă și Literatură Română la clasa a X-a există un link ce duce spre un podcast referitor la tipurile de educație din Finlanda și din Statele Unite, ca diferență – ce diferențe există între ele și de ce Finlanda ocupă locul I în ceea ce privește performanța școlară și are rata de abandon zero. În podcastul respectiv, la un moment dat, ei spun că educația non-formală în Finlanda face parte din sistemul efectiv de educație. Este integrată în sistemul de educație. Atunci, eu cred în ieșirile pe care le fac copiii, în excursiile tematice, în cluburile de lectură îi formează uneori mai mult decît ora efectivă de la clasă, în care se vehiculează informații. Au șansa să se descopere, să socializeze, să pună informațiile într-un alt format… Și altfel le asimilează. Ei le folosesc ca repere pentru viață – ceea ce asimilează în clasă, pun în căsuța memoriei de scurtă durată. Pentru că ei consideră că n-au nevoie, n-au motivația. Pe cînd proiectele inițiate de elevi sînt chiar motivaționale pentru ei. Se implică, își descoperă fiecare statutul de lider, ipostaza de lider, de organizator. Fac ceea ce le place și le dezvoltă competențe pe care în sala de clasă, efectiv nu au cum să și le dezvolte. Se descoperă unii pe alții, vorbesc altfel unii cu alții. Ei sînt doritori de socializare. Și atunci, ducîndu-i la aceste cluburi de lectură, ei socializează, ceea ce le place, dar, pe de altă parte, și citesc. Îi aduce mai aproape de noi. Comunică cu adulții, cu profesorii adulți din școală, și nu numai cu profesorii. La activități participă și psihologul, și alți specialiști din domeniul educațional. Interacționează, dărîmă bariere, prejudecăți. Văd că profesorii pot fi și simpatici sau poate că au ceva, într-adevăr, de învățat de la ei”.
