”Pe Carmen am cunoscut-o în 2004. Îmi amintesc perfect, pentru că a fost la debutul volumului meu de poezie <Caricatura de cretă>, care a apărut la Editura <Cartea Românească>. Lansarea a avut loc la Muzeul de Științele Naturii. Știu că a fost la lansarea mea de carte și îmi amintesc perfect cum ne-am întîlnit. Carmen m-a abordat și eu, bineînțeles, auzisem de ea. Am discutat și în timp s-a legat o frumoasă relație. Am lucrat împreună și la Societatea Scriitorilor Bucovineni, și la revista <Bucovina literară>, iar la manifestări am fost împreună vreme de ani de zile. În 2004, Carmen era deja consacrată, avînd scoase mai multe cărți. Știu că a fost prin străinătate o perioadă destul de îndelungată. Am apreciat-o și ca om, și ca poetă. N-am disociat niciodată omul de operă, pentru că ea, într-adevăr, a știut să conjuge ambele lucruri extraordinar. Nu putem spune că a fost un om mai puțin decît poeta și o poetă mai puțin decît omul. Practic, și omul, și poeta au avut valențe despre care ne amintim cu mare drag. Vestea plecării lui Carmen dintre noi ne doare enorm. A fost un punct de sprijin și de echilibru pentru comunitatea scriitoricească a Sucevei. Pierderea ei e pur și simplu cutremurătoare. La Biblioteca <I. G. Sbiera> există volume de-ale lui Carmen. Noi avem la Bibliotecă un fond de carte intitulat <Fond Bucovina>, unde sînt cam toți scriitorii bucovineni”. Alexandru Ovidiu Vintilă, președintele Societății Scriitorilor Bucovineni.
