Doctorul în istorie Daniel Hrenciuc, inspector de specialitate în cadrul Inspectoratului Școlar Suceava, a vorbit despre demersurile referitoare la desprinderea Scoției, a Țării Galilor și a Irlandei de Nord de Regatul Unit. Liderii din Scoţia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord, reuniţi la Cardiff, au semnat o declaraţie comună pentru a-şi revendica „dreptul la autodeterminare” şi au afirmat că viitorul naţiunilor lor se află în Uniunea Europeană.
”(Credeți că vor avea sorți de izbîndă?). Poate nu imediat, dar într-un termen mediu cred că se va reuși. Cel puțin Irlanda este foarte bine poziționată. Irlanda este din Statele Unite ale Marii Britanii, este în Uniunea Europeană. O simplă reunificare prin intermediul unui referendum aprobat de Londra, prevăzut de acordurile din 1998, ar reunifica-o cu Irlanda de Nord și ar putea intra în Uniunea Europeană fără să treacă din nou prin toate canoanele unei aderări clasice.
Scoția mi se pare a fi cea mai pregătită, are și un fel de Constituție, Parlament propriu, monedă, este foarte, foarte hotărîtă și încercările precedente au arătat că există un procent foarte mare de scoțieni care își doresc să devină independenți. Interesant de punctat că atît Scoția, cît și Țara Galilor, în cazul unei independențe, au în vedere menținerea monarhiei, respectiv a regelui Charles al III-lea, deci ar deveni state independente, iar Charles al III-lea ar deveni șeful statului, adică lucruri destul de interesante, de specifice… În cazul Irlandei, s-ar opta spre o formulă republicană, spre un soi de președinte.
Nemulțumirea acestor state pleacă de la modul în care Londra gestionează resursele, în cazul Scoției e vorba de energie regenerabilă, gazele din Marea Nordului și așa mai departe, de apărarea identității, apărarea identității în cazul Țării Galilor, culturii, tradițiilor, care de-a lungul timpului au fost, să spunem, asimilate de către englezi, iar în relația cu Irlanda amintirile sînt foarte, foarte dureroase, pentru că se raportează la războaiele dintre englezi și irlandezi, la victime, o memorie destul de fracturată, să spunem așa, istoric și identitar.
Deocamdată nu cred că se va ajunge la independență, pentru că este nevoie de Acordul Parlamentului de la Westminster, dar, pe termen lung, eu văd ca certă desprinderea Scoției și a Irlandei de Nord, în primul rînd, de Regatul Unit. Cam asta ar fi. E reunificare, sigur. Prin intermediul reunificării cu Irlanda, pentru că deja catolicii sînt majoritari.
(Pe de altă parte, domnule profesor, dacă s-ar întîmpla lucrul acesta, s-ar deschide Cutia Pandorei în Europa. Sînt mai multe centre din acestea care și-ar dori independența). Da, dar lucrurile sînt totuși foarte, foarte diferite. Dacă aveți în vedere Catalunya, în cazul Spaniei, și așa mai departe, lucrurile totuși sînt diferite. Și repet, peste toate este vorba de referendum – ceea ce își doresc prin vot cetățenii la un moment dat. Acest referendum a produs rezultate destul de apropiate, ele totuși n-au generat o majoritate capabilă să aducă independența. Este nevoie apoi de reconfigurări legislative.
Este greu de crezut că Parlamentul de la Londra va fi foarte deschis la aceste reconfigurări ca să le permită respectivelor entități statale independența și desprinderea din cadrul Marii Britanii. Este foarte, foarte greu. Sînt destul de greoaie. E foarte multă birocrație acolo”.
