Întrebările spun totul

Recent, ministrul Educației, Daniel David, a declarat că diriginții ar trebui să se coordoneze cu profesorii, astfel încît numărul de ore petrecut de elevi acasă făcînd teme să fie cît mai mic. Legat de subiectul temelor pentru acasă, profesoara de matematică Manuela David, de la Colegiul Național <Petru Rareș> din Suceava, care este și responsabil de proiecte educaționale la EduMax a spus:

Asta este o problemă veche din sistemul nostru educațional. Dacă ne gîndim bine, sînt copii care petrec 6-7 ore la școală. Sînt foarte multe clase în care au 32-33-35 de ore pe săptămînă – împărțim la 5 zile și, iată, un program destul de încărcat la școală, un program static. Apoi, vine acasă și are teme. Față de un adult normal, mereu un elev are o normă și jumătate, este firesc să se învețe și, da, dacă cineva ar monitoriza la clasă numărul de ore necesar pentru temele acasă n-ar fi foarte rău. Poate că dirigintele ar trebui să primească în atribuții. Pe de altă parte, nu se poate renunța la tema acasă, pentru că ea este cea care fixează cunoștințele, este cea care îi dă elevului independență și îl ajută să se autodisciplineze – acolo, acasă, unde nimeni nu îl urmărește dacă își scrie sau nu. E foarte interesant să observi cum își fac copiii aceste teme acasă – singuri sau forțați de părinți?

(În unele cazuri și părinții au o normă jumătate, pentru că și ei învață alături de copii – n.r.). Oh, da! Și aici este un raport invers proporțional. Cu cît copilul este mai mic, cu atît părintele petrece mai mult timp la temele lui. Cu cît copilul crește, părintele încet-încet se desprinde de teme, pentru că temele au o dificultate pentru care părintele posibil să nu mai fie suficient de pregătit.

Temele, totuși, trebuie să revenim, sînt pentru copii. E foarte bine ca părinții să supravegheze timpul pentru teme și să-și lase copiii să facă acele teme singuri. Să-i învețe să aibă curaj să pună întrebări pentru că, așa cum vorbeam și altă dată, în final, un elev nu strălucește doar prin răspunsurile pe care le dă, ci poate că, în primul rînd, prin întrebările pe care este capabil să le pună, pentru că întrebările arată exact nivelul la care este pregătit”.