”Predau la mai multe feluri de clase. De la a V-a pînă la a XII-a. Predau și latină, și literatură universală, și engleză, și română. Toate sînt în catedra de română. Un profesor de română și cu specializare franceză sau altă limbă străină poate preda și alte materii… Mie mi-e ciudă că nu pot preda ce am făcut în master, pentru că am făcut un master de administrare a afacerilor, post-universitar. Neavînd diplomă de licență în economie… aș fi vrut să predau marketing, să predau niște chestii. E foarte frumos și aici, unde sînt, mie-mi place foarte, foarte mult. Mai ales literatură universală, e o poveste întreagă. Le place copiilor, dar depinde, fiecare profesor e cu stilul lui. Unii-ți livrează și te ascultă… dar nu se mai pune accent pe memorare… E o poveste. Punem și filmulețe la latină. Mai discutam de Marc Aureliu, de Iulius Cezar… Latina se face în clasa a VII-a, iar cei de la profil uman fac în clasele a IX-a, a X-a, a XI-a și a XII-a. Într-a XI-a au două ore pe săptămîna de latină. Foarte multă. Latina înseamnă, însă, și istorie, iar Imperiul Roman, dacă ne întoarcem un pic în trecut, e cam la intersecția între antichitatea aia veche, partea veche, și modern, între nord și sud, a lăsat urme peste tot, urme care se văd și astăzi.
Copiii din ziua de azi ori merg la IT, ori merg la medicină, ori la poliție, la drept… dar nu prea se mai fac profesori. O știre care m-a durut pe mine foarte tare este despre o secție de la Universitatea Suceava, de română cu o limbă străină, s-a desființat. Deci, una din secții n-a avut nici un candidat și-au trebuit să o desființeze, ceea ce demonstrează că spre zona aceasta nu se mai îndreaptă nimeni. Dacă deschizi televizorul și te uiți la toate emisiunile astea minunate, can-can-uri, vezi că toți sînt creatori de conținut. Știți cum se creează acest conținut? Cu un AI, tu îi spui ce vrei: <Dă-mi și mie, te rog frumos, rețetă de cozonac>, ăla îți dă trei rețete de cozonac, tu schimbi două – trei cuvinte și se cheamă că ești creator de conținut. Și chestia asta costă 3 dolari pe lună. Nu mai trebuie să te deplasezi tu de la Ilișești pînă la Suceava, să stai la internat, să studiezi, să-ți rozi coatele hainelor prin biblioteci, ci… pur și simplu trebuie să ai un telefon mobil și ești creator de conținut și, culmea, faci bani. Toată lumea se duce spre zona asta de inteligență artificială. Inclusiv eu, recunosc că atunci când lucram pentru festival (Suceava Blues Festival – n.r.), mă gîndeam: <oare nu pot să-mi fac aia, oare nu pot să-mi fac cealaltă?> și mi-am dat seama că nu pot să-l personalizez așa și am renunțat la ideea asta. Chiar dacă o să-mi fie mai greu un pic…
Eu nu am folosit niciodată. În schimb, cînd am dat, cu doi ani în urmă, de făcut un eseu la engleză mi-au apărut toate foarte corecte, foarte minunate, extraordinare, fără greșeli. Au avut elevii de făcut acasă un text argumentativ despre tinerii care nu vor să plece de acasă și stau mult timp împreună cu părinții… în Italia s-a creat un întreg fenomen cu părinții care își dau în judecată copiii pentru ca aceștia să aibă un ordin judecătoresc și să îi îndepărteze pe copii de acasă. A fost, repet, un întreg fenomen. Și este în unul din manualele de engleză de clasa a XI-a. Destul de recent, în 2006 s-a creat acest precedent și dacă are 25 de ani copilul și nu vrea să plece de acasă te duci la judecătorie și foarte repede iei un ordin și te duci la copilul tău: <Cară-te, pleacă!>. Este în manualul de engleză. Și le-am dat un eseu: <Hai să vedem, e bine, nu e bine, ce credeți?>… A venit toată clasa, impecabile, toate lucrările impecabile. Mă duc la ăla mic al meu, zic: <Vlad, am o problemă!>. Bine, Vlad a fost la Olimpiada Națională de Engleză și mai înțelege cîte ceva. Îmi zice: <Tată, îs făcute cu ChatGPT, îs făcute cu AI>. Îi zic: <Cum?> și mi-a arătat… Erau aceleași idei. Nu erau toate la fel, pentru că depinde ce întrebi, cum formulezi întrebarea… dacă doi formulează întrebarea identic, atunci ai două răspunsuri identice. Nu prea poți să îi prinzi, iar dacă le dai lucrarea acasă nici nu poți demonstra că ei au făcut asta. Te prinzi tu, ca profesor, n-ai cum să nu punctezi cu 10, că pînă urmă ai dat o temă, ai anunțat cum o notezi și lucrarea e impecabilă. Eu le-am spus: <Ok, vă dau lucrare de control, aveți voie cu fițuici>, ca măcar să știu că învață. Am pus atunci întrebarea: <Păi, voi ce vreți să faceți, fraților, că pînă la urmă sînteti în pericol ca la 25 de ani părinții voștri să vă dea afară din casă!>. Nu văd cum un om în ziua de astăzi, dacă vrea să treacă de un anumit nivel, să nu știe limba engleză. Evident că au recunoscut că au copiat. Bine, nici nu se mai pune problema să se pună nota 1 pentru copiat… Nu mai funcționează așa. Sînt însă licee unde dacă te prinde în ofsaid te arde. Culmea, și în liceele cu prestigiu există această frică, în continuare, de note mici. Frica generează o conștiinciozitate din partea copiilor, adică e o luptă pentru ei. Cînd am avut întîlnirea de 30 de ani am fotografiat notele din catalog și le-am arătat copiilor… <Ce vorbești?!> (rîde). Pînă la urmă, și școala, nu poți face o diferență, nu poți despărți ce se întîmplă în societate de ce se întîmplă în școală, cu ce se întîmplă pe stradă, cu ce se întîmplă în mediul online. Toate astea funcționează ca într-un ceaun: nu pui condimentul care trebuie, nici mîncarea, la sfârșit, nu iese ok. Și nu e o problemă numai românească, că ies destul de mult și am circulat destul de mult prin lume”. Boby Stroe predă la Moara și la Liceul cu Program Sportiv Suceava.
