Doctorul în istorie Daniel Hrenciuc, inspector de specialitate în cadrul Inspectoratului Școlar Suceava, despre cum era Iranul pînă în 1979, dar și despre o eventuală legătură între conflictul din Orientul Mijlociu și competiția dintre SUA și China:
”(Pînă în 1979 în Iran era ca în Occident, așa era viața acolo, nu?) Da, se trăia mai bine. Viața, în general, semăna cu cea din Paris, din Londra… societatea se deschisese foarte mult spre Occident, femeile erau foarte, să spunem, emancipate, educația era privită într-un mod foarte special, se făcuseră foarte multe reforme – putem vorbi aici de Revoluția Albă, a monarhului Pahavli… Însă, toate acestea au sensibilizat, să spunem, partea conservatoare. Acest monarh a încercat să facă o legătură cu Sirius cel Mare, a introdus chiar în simbolistica regimului foarte multe elemente ce țineau de dinastia Ahemenidă, dar, cum spuneam, toate reformele au și costuri, vine și vremea decontului și au existat o serie de nemulțumiri sociale, mai ales în zona aceasta ultra-conservatoare. Fapt care i-a permis lui Khomeini să vină în 1979 din exil și, cu ajutorul unei părți a societății iraniene, să preia puterea și să instaureze o dictatură, practic, o teocrație extrem de sîngeroasă, cu un control total asupra societății la toate nivelurile și am ajuns în situația în care sîntem acum.
(Acest conflict din Orientul Mijlociu are legătură și cu competiția dintre Statele Unite și China?) Este, cumva, o beneficiară de imaginea acestui conflict, la o analiză mai atentă ea se profilează spre zona Pacificului. Ar putea, într-o anumită analiză, să fie un fel de pregătire, de încălzire, dacă nu forțăm foarte mult semantica termenilor, pentru că, de fapt, confruntarea reală, pe care nu ne-o dorim, confruntarea cea mai sîngeroasă și care ar afecta întreaga lume ar fi cea dintre China și Statele Unite. Rivalitatea și, practic, interesele americane sînt spre China. Ei acum joacă foarte mult cartea Israelului, sigur. A fost aici, spuneam, o cerere a lui Mohamed bin Salman, regele Arabei Saudite, pentru o intervenție decisivă în Iran. Dar, pe de altă parte, să nu uităm, totuși, că acest Iran a girat grupările acelea proxy de teroriști, Izbalah, Houthi și ceilalți, a întreținut, angrenîndu-le în diverse atacuri de teroriste, a provocat în interior moartea a zeci de mii de iranieni… pînă la urmă un regim care s-a umplut de sînge, un regim ultra-dictatorial. Și putem vorbi, pe de altă parte, și de un fel de ciocnire a civilizațiilor, inclusiv la nivel militar, că s-a văzut tehnica, tehnologia cu care se mîndresc rușii nu a prea rezistat în fața atacurilor armate americano-israeliene. S-a văzut o diferență foarte clară. (Foto: PBS)
