Pe 8 noiembrie, Muzeul Național al Bucovinei a organizat la Muzeul de Istorie din Suceava vernisajele a două expoziții extrem de interesante: Mihai I – ultimul rege al României și Kabuki – stampe japoneze. Într-o emisiune la Radio Top, directorul instituției muzeale, Emil Ursu, a explicat de ce a ales să verniseze ambele expoziții în aceeași zi și a dat detalii despre inedita expoziție de stampe.
În cazul expoziției de stampe japoneze, care are ca temă Kabuki, Kabuki înseamnă dans, muzică, mișcare, am ales tot 8 noiembrie. De ce? Pe de o parte e mare sărbătoare, pe de altă parte cele două expoziții vor traversa anul. Și am zis să oferim posibilitatea elevilor cît sînt încă în perioada de școală să poată vizita aceste expoziții, pentru că după ce lumea intră în logica Sărbătorilor de Iarnă, mai exact după 1 Decembrie, poate că, nu știu, muzeul trece pe planul doi. Repet, oamenii se gîndesc la sărbători. Oamenii vin la muzeu, dar vin pentru colinde, vin pentru alte lucruri. Pe de altă parte, cel puțin în cazul expoziției Kabuki, care este unicat, este prima dată la noi la Suceava ca tip de expoziție, ea cadrează într-o oarecare măsură cu Sărbătorile de Iarnă, fiind vorba tot de, nu știu, un eveniment-teatru. Kabuki în sine este un lucru vesel, un lucru de sărbătoare. Sînt doar stampe cu imagini din diverse. Sînt personaje, și simboluri, și așa mai departe. Stampele la rîndul lor sînt realizate de școli sau artiști foarte importanți. Stampa japoneză este o formă de artă plastică și un lucru foarte important și interesant este faptul că ele au ajuns în Europa ca ambalaje în secolele XVIII-XIX. O parte a europenilor le-au observat și au început să le strîngă și au început și artiști importanți să strîngă stampe japoneze. De exemplu, Monet sau Picasso. Picasso avea o colecție vreo 200 de stampe. Practic stampele japoneze au schimbat soarta artelor plastice din Europa, pentru că s-a trecut de la academism la impresionism. De ce? Pentru că ele sînt destul de iconice, au personajul sigur cu o anumită mimică, cu costumul de rigoare, și așa mai departe, dar nu sînt realizate ca în cazul picturii europene de la acea vreme, picturi academice cu umbre. Ele sînt foarte clare, este, dacă doriți, așa o pictură iconică similară cu icoana bizantină. Numai că europenii din Vest n-au descoperit icoana bizantină ca mod de manifestare și mod de transmitere de informații. Au descoperit stampele japoneze și au constatat că ochiul uman cînd privește un tablou nu se uită la umbră. Ca atare, umbra poate să dispară. Ei, umbra a creat întotdeauna probleme. Există dacă doriți așa o evoluție a studiului umbrei în pictura europeană începînd cu Renașterea și mereu-mereu s-a discutat și, mă rog, diversele școli, diverși artiști au excelat tocmai din acest considerent. În privința japonezilor, ei au reprezentat oarecum schematic diverse peisaje, momente din viață și au transmis mesajul mai profund uneori decît pictura europeană.
