Cel mai recent sondaj al Organizației ”Salvați Copiii”, realizat pe baza datelor culese la finalul anului 2024 arată că suma pe care părinţii o plătesc pentru educaţia copiilor a crescut cu aproape 45% faţă de 2021 şi s-a triplat faţă de cea din 2018, iar cei mai mulţi bani se duc pe meditaţii, care au apărut şi la ciclul primar. Părinţii sînt nevoiţi să plătească, în medie, aproape 10.000 de lei anual pentru meditaţii, after school şi materiale didactice. Profesorul Traian Pădureț, liderul <Pro Educația> Suceava, a vorbit despre meditații și de ce se ajunge la ele.
”Cheltuielile cu meditațiile, într-adevăr, reprezintă o problemă mai veche și necesitatea meditațiilor, iarăși, e o problemă discutabilă. Eu cred că fiecare părinte ar trebui să realizeze exact unde se află copilul dînsului, ce ar putea să facă în viață și, cum spune românul, să nu-i forțăm norocul. Ar trebui să avem aceste discuții atît la școală, cu elevii, în orientarea profesională, cît și cu părinții, să îi direcționăm înspre unde avem încredere că elevii vor face față în viață. Deci, să nu forțăm copiii. Și asta este o formă de bullying pînă la urmă – a încerca să îl forțezi. Eu înțeleg că întotdeauna trebuie să vii cu ceva în plus ca să forțezi dezvoltarea copilului, dar se ajunge la cazuri extreme – copii care abia, abia fac față în gimnaziu, în învățămîntul profesional și tehnic, să-l forțezi să meargă la o anumită facultate doar din dorința părintelui… Atunci, normal, părintele pompează bani în meditații. Lucrurile astea se întîmplă mai ales în zona urbană, mai puțin în zora rurală. Nu știu de ce, dar cred că educația aia românească de la țară este mai sănătoasă, fără a jigni pe cineva, cred că oamenii din mediul rural, părinții, sînt mai cu picioarele pe pămînt de multe ori și, de multe ori, noi, ca și părinți, poate un pic vrem ca prin copiii noștri să realizăm ceea ce poate nu am realizat noi ca și copii, ca elevi, ca adulți la un moment dat.
Meditațiile, da, au fost, sînt și vor fi. Să nu uităm că acum cîțiva ani, doi ani dacă nu mă înșel, un domn profesor de prin zona Rădăuți avea declarat la ANAF un venit din meditații în jur de 30.000 de euro pe an. Unul dintre puținii care au declarat la nivel național. Și, gîndindu-ne la această sumă declarată la ANAF, megînd pe principiul că a fost corect declarată, ne dăm seama cam unde este, într-adevăr, nivelul meditațiilor. Nu la toate obiectele, pentru că nu toți profesorii fac meditații, nu toți elevii au nevoie la toate obiectele de meditații. Eu am spus-o data trecută referitor la planurile-cadru – mi se pare normal ca la un moment dat la școală să se lucreze la un nivel mediu, iar cine vrea să aprofundeze pe o anumită direcție o poate face, într-adevăr, în particular acasă, prin puterea elevului, prin decizia lui și a părintelui sau chiar prin meditații.
Meditațiile, uneori, provin și din această dorință a părinților, dar este de acceptat că și elevii, unii dintre ei, doresc aceste meditații și solicită părinților să le facă, pentru că sînt conștienți de nivelul la care se află, raportîndu-se probabil la colegii din clasă sau la ceea ce vor să facă în viață. Copiii care își dau seama de la o vîrstă precoce cam ceea ar vrea să facă în viață aprofundează anumite obiecte, anumite subiecte. Dar sînt și cei de partea cealaltă care, într-adevăr, nu fac față unui anumit nivel și atunci părinții consideră că este nevoie de meditații. Avem și colegi, nu trebuie să ne ascundem, care, probabil, la un moment dat, sugerează că ar fi nevoie de meditații… Să nu uităm că, prin legislație, în momentul de față nu mai poți să faci meditații cu elevul tău de la clasă. Deci, este total interzis și nu-mi închipui că sînt colegi care riscă să facă acest lucru.
Cu toate că prin legislația actuală, în anii de început, la clasa pregătitoare, la clasa a IX-a, este limitat numărul de elevi de la clasă, pe parcurs, cu diverse derogări, se mai completează acest număr și uneori este chiar depășit prin aprobarea Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar sau chiar cu dispoziție de la Minister. În momentul în care ai 22 de copii la o clasă pregătitoare, din care ai trei – patru cu CES, haideți să vedem care profesor din România ar face față și ar putea să lucreze în mod real cu absolut toți copiii din clasă la același nivel… Și, atunci, apar aceste departajări. Copiii care sînt ajutați de la mama Natură prind mai repede, înțeleg mai repede și au un nivel mai rapid de învățare. Ceilalți merg în ritmul lor și, automat, apare această nevoie de meditații dacă și părinții sînt conștienți, și elevii sînt conștienți de aceste goluri care se acumulează, plecînd de la o clasă pregătitoare pînă la clasa a X-a, a XI-a, se acumulează…
Ați văzut și aceea declarație a unei doamne director din București care spunea că ia elevul cu 2 intrat la liceu și îl aduce la nota 6… Asta performanță, nu să îl iei de la 8 și să îl duci la 9 sau la 10. Nu zic, și acolo e un pic de muncă, dar acolo, în momentul în care ai un elev de 8 și îl duci la 10 ai cu cine lucra. Pe cînd, pe partea cealaltă, este mai multă muncă din partea cadrului didactic, mai multă înțelegere, mai multă răbdare, metode diferite de lucru… Fiecare copil este o individualitate și trebuie să ne comportăm ca atare cu el”.
