Subsemnatul Emil Ursu, director al Muzeului Național al Bucovinei, vă declar că virgulă cînd am citit articolașul dumneavoastră din numărul trecut al Jupânului, intitulat „Copiii de zi, votanții de mîine”, m-am așternut la a-l lectura pornind de la greșita premisă că sintagma „copiii de zi” va genera nițel umor în cuprinsul scriiturii, prin asociere antagonică virgulă cu „copiii de noapte”. Ulterior, m-am lămurit că era doar o banală greșeală de tipar în titlul respectiv, varianta corectă fiind, evident, „copiii de azi” (mă gîndesc că poate v-oți învrednici să dați o erată, să aduceți corectura necesară… sau vă cer prea mult!?). Dar hai, recunoașteți că era o temă de valorificat, chiar în multe direcții: copiii de zi or fi mai deștepți ca virgulă copiii de noapte, măcar gîndindu-ne că nu degeaba o fi izvorît expresia aia „prost ca noaptea”. Dar cum afli care-s unii și care-s ceilalți? O fi vorba de copiii făcuți noaptea? Sau de cei născuți noaptea? Sau și, și!? Oricum, prin tradiție, copiii se fac mai mult noaptea… mă rog, iar cei din județul Vaslui, și la beție… dar asta-i altă problemă. Și aș mai putea aborda din nenumărate unghiuri chestiunea, de exemplu dacă virgulă copiii de noapte, adică născuți noaptea, zic la fel ca ceilalți, o dată pe an, „azi e ziua mea!”, sau dimpotrivă, „azi e noaptea mea!”? Să lăsăm însă aceste speculații și să trecem la celelalte: „Fluturii – picături de culoare” este o expoziție tematică, educativă, evident că fără conotațiile grotesc-politice pe care le insinuați dv. Mai mult, s-ar putea ca însuși dl. Flutur să se simtă lezat de asocierea numelui domniei sale cu niște efemeride, dînsul fiind, se știe, veșnic! Mai mult, dacă ar fi să aduc o expoziție despre evoluția bărbii de-a lungul vremii, de la cea a celebrului filosof Diogene și pînă la a lui Billy Gibbons de la ZZ Top, să mă aștept ca dv. să săriți ca mușcați că îi fac campanie stimatului domn Nicu Barbă!? Rușine să vă fie!
Emil Ursu, director muzeu, pe ziarul vostru nu mai dau vreun leu
