Domnie cu final cunoscut

A fost un plan bine pus la punct pentru detronarea lui Alexandru Ioan Cuza încă din anii 1862, 1863. Spun istoricii că se constituie Monstruoasa Coaliție, o alianță politică formată din două forțe opuse, din liberalii radicali care îi reproșau lui Alexandru Ioan Cuza ritmul lent al modernizării și conservatori. Monstruoasa Coaliție a fost în spatele abdicării forțate a lui Alexandru Ioan Cuza la 11 februarie 1866. De asemenea, Alexandru Ioan Cuza era conștient încă din ianuarie 1859 că domnia sa este efemeră. De altfel, este un discurs al său foarte interesant din 25 ianuarie 1859 în care spune că știe că țara își dorește prinț străin, pentru că o dorință a Divanului ad-hoc exprimată clar în programele din Moldova și Țara Românească era cea a aducerii prințului străin pe tronul României. Or, acest lucru s-a materializat într-un context favorabil în 1866. La fel cum în 1859 a existat un context extern favorabil pentru realizarea dublei alegeri, la fel și în 1866 a existat un context extern favorabil pentru aducerea prințului străin pe tronul României. Era evident, pentru că toți factorii de decizie din țară, dar și din afara țării, erau pentru această soluție, a aducerii prințului străin pe tronul României. Prima soluție a diplomației europene și a oamenilor politici români a fost Filip de Flandra, însă prințul belgian refuză tronul României. România se voia o Belgie a Orientului. Și-atunci soluția de compromis realizată cu sprijinul împăratului francez Napoleon al III-lea și cu acordul clar al cancelarului german Otto von Bismark a fost Prințul Carol de Hohenzollern – Sigmaringen. Era o soluție care convenea atît Prusiei, cît și Franței. Din păcate, domnia lui Alexandru Ioan Cuza nu a fost scutită de scandaluri de corupție. În ultimii ani ai domniei, Alexandru Ioan Cuza s-a înconjurat de o camarilă care a dăunat imaginii sale, de domn onest. A fost fără îndoială unul dintre cei mai cinstiți conducători ai României. Numele său nu este implicat în mari afaceri de corupție. Însă, cei din jurul său au profitat și unii dintre ei, cei din camarila regală, au fost implicați în cîteva scandaluri economico-financiare. Alexandru Ioan Cuza a avut și patimi. Printre aceste patimi erau jocurile de cărți și femeile frumoase. Era un mare cuceritor și un aventurier din acest punct de vedere”. Profesorul de istorie Ionel Cristinel Puha, directorul adjunct al Liceului Tehnologic ”Ion Nistor” din Vicovu de Sus.