Directorul Muzeului Național al Bucovinei, Emil Ursu, vorbește despre transformarea Muzeului de Istorie din Suceava în urma proiectului european prin care clădirea a fost reabilitată complet și extinsă, precum și despre investițiile făcute în ultimul deceniu pentru modernizarea expoziției permanente și a serviciilor oferite vizitatorilor. Doctorul în arheologie explică și conceptul noii expoziții, inspirat din marile muzee ale lumii, precum și modul în care istoria recentă este prezentată astfel încît să lase loc unei interpretări obiective din partea generațiilor viitoare:
”Muzeul de Istorie a fost reabilitat complet (în urmă cu 10 ani – n.r.). Expoziția permanentă a fost reorganizată. Totul s-a făcut pe bani europeni, printr-un proiect structural finanțat prin ADR Nord-Est, cu o valoare totală de 12 milioane euro. S-au cheltuit ceva mai puțin, undeva la vreo 11 milioane de euro.
La vremea aceea, acum 10 ani, Muzeul de la Suceava devenea cel mai modern, cel mai inovativ și, cred, cel mai bun muzeu din România, cel puțin așa se spunea. Nu pot decît să mă bucur. În urmă cu cîteva săptămîni, au venit o serie de colegi de-ai noștri, de la București, tot din zona muzeală, care, alături de, spre exemplu, ambasadorul Chinei, spuneau că <Ați rămas încă cel mai bun muzeu din România, după 10 ani>, ceea ce este onorant pentru noi și, în același timp, sigur că ne obligă la a face mult mai multe lucruri.
De altfel, în cei 10 ani, ușor, ușor, am mai modificat o serie de lucruri din expoziția permanentă, nu lucruri fundamentale, dar lucruri care au adus noutăți. La ora la care vorbim, spre exemplu, printr-un proiect de finanțare al Institutului Național al Patrimoniului pe monumentele istorice, între altele, am înlocuit vechile audio guide-uri, care erau niște tablete cu niște baterii care au cedat și, sigur, nu mai erau de actualitate textele și așa mai departe. Ca atare, am refăcut tot ce presupunea noile audio guide-uri și avem piese noi, care aduc un plus pe de o parte pentru vizitatorii români, pe de altă parte pentru străini. Noile audio guide-uri sînt în română, engleză și germană.
31 iulie 2016 este, într-adevăr, ziua în care a fost redeschisă, efectiv, expoziția permanentă. Proiectantul structurii și al noii fețe a muzeului este Constantin Gorcea, un arhitect din Suceava, important, expert în zona de monumente istorice, cu care, personal, am lucrat mai bine de jumătate de an pentru ca clădirea să aibă interiorul pe care îl vedeți. Ce ne-am dorit noi atunci…, acum 10 ani, ne-am dorit întîi creșterea spațiilor. Nu știu dacă am făcut bine sau nu, cert este că, de la 2.700 de metri pătrați, muzeul a ajuns la 7.300. Este adevărat, în această suprafață intrînd și vechiul pod al muzeului, astăzi mansardă, în care se află toată administrația și cea mai mare sală de expoziție temporară – este vorba de Galeria Pod. Clădirea avea parțial subsol. Am lărgit acel subsol. S-a săpat un cub, pe lîngă toalete și spații comune, și s-au făcut locul și zona de tehnic – vorbesc de diverse țevi și așa mai departe, și, de asemenea, casa liftului.
Am încercat, atît cît s-a putut, <să fur> de la Metropolitan Museum of Art din New York inclusiv la conceptul expoziției permanente, expoziția noastră, sigur, ideea a fost preluată de la Răzvan Teodorescu, este pe alb și negru, pînă la comunism. Cele trei săli dedicate comunismului au pereții alb și gri. De ce alb și gri? Pentru că este o perioadă pe care încă nu o putem noi discuta…, o putem discuta și comenta, dar părerile sînt încă subiective. Eu, de exemplu, fac parte din generația care a terminat liceul…, a făcut 18 ani în 1990. Ca atare, formația, în cea mai mare parte, vorbesc de formația preuniversitară, se datorează perioadei comuniste. Evident, oricît de rea a fost o perioadă, nu există să nu se întîmple și lucruri bune, iar pentru cei din generația mea, care au copilărit atunci, sînt multe lucruri interesante și care pot fi considerate de fiecare parte mai mult sau mai puțin bune. Teoria istorică, eu așa am învățat la școală, ne spune că abia a cincea generație își poate da cu părerea obiectiv, cît de cît obiectiv.
Vedeți că încă mai discutăm istoria Imperiului Roman. Or, Imperiul Roman a căzut în secolul V după Hristos și au mai trecut 1.500 de ani, și nu ne-am lămurit asupra unor aspecte din motive subiective, ne place sau nu. Uitați-vă cîtă discuție și ce discuții sînt vizavi de Bucovina și ocupația habsburgică. Că a fost ocupație este clar, toată lumea știe asta. Care au fost motivele…, sînt încă discutabile. A fost sau nu bună această administrație? Sînt păreri pro și contra. A adus plus valoare ocupația austriacă? Sînt păreri pro și contra. Și, vrem sau nu, fiecare are dreptate. Mai trebuie să treacă apă pe Suceava pentru ca să putem să avem niște păreri cît de cît lipsite de subiectivism și cît de cît obiective.
(Subiectivismul nu va dispărea niciodată, nici după secole), dar, pînă la urmă, acesta este farmecul istoriei, pe de-o parte. Pe de-altă parte, ne-am plictisi dacă totul ar fi foarte clar. Ce-am mai cerceta noi?”.
