În vacanță, doctorul în istorie Daniel Hrenciuc, inspector de specialitate în cadrul Inspectoratului Școlar Suceava, a făcut o vizită la Viena.
”Mi-am dorit întotdeauna să vizitez Viena. Am fost cu niște colegi. Am vizitat Muzeul de Istorie Militară, Palatul Schönbrunn Viena, Muzeul de Istorie a Evreilor, evident, l-am vizitat. Ceea ce însă m-a frapat acolo este că nu am găsit nimic despre Bucovina. Era un spațiu foarte interesant, consacrat Galiției, dar nu am găsit despre evreii din Bucovina nimic. Am stat cîteva ore acolo. Am mai vizitat alte lucruri. Muzeul este extrem de bine organizat, este foarte vizitat, dar în același timp este extrem, extrem de bine păzit. De la intrare pînă la ieșire totul este foarte securizat. (Este scumpă intrarea?) Nu, nu. În jur de 14 euro a fost intrarea.
La Muzeul de Istorie Militară mi-a plăcut foarte mult. Mi-a părut rău că n-am putut sta mai mult de două zile, dar asta e, pentru că sînt niște costuri, dar merită. Intenționez să revin cîndva la Arhive și să aranjez lucrurile în așa măsură încît să pot sta mai mult. De mulți ani vreau la Arhivele din Viena, dar au apărut tot felul de alte aspecte și n-am mai reușit.
La Muzeul de Istorie Militară este tot ce înseamnă istorie militară a unui imperiu – uniforme, armate, momente, de exemplu automobilul și uniforma, urmele de sînge, cît se mai văd ele, a lui Franz Joseph, de la asasinatul din 15-28 iunie 1914. Deci, totul este foarte bine organizat și, bineînțeles, Bucovina e peste tot în istoria militară. Peste tot, în hărți, în imagini, momente din Primul Război Mondial și pînă atunci, toate evenimentele care au însoțit evoluția Imperiului și se referă și la Bucovina. Bucovina a fost parte a Imperiului, să fim foarte bine înțeleși, și ca atare se regăsește. Tot felul de imagini, de hărți, documente extrem de bine expuse și foarte valorizate, și foarte accesibil muzeul ca și destinație, ca și obiectiv. Ceea ce mi-a plăcut foarte mult că încă de la intrare erau cred că vreo 50 de elevi, foarte micuți, așa, și care făceau diverse jocuri, făceau diverse machete sub coordonarea unor educatori, mai încolo am văzut elevi de liceu. Muzeul se ocupă de tot ce s-a întîmplat de la apariția Casei de Habsburg, apariția primelor unități militare, evoluția uniformelor. El e foarte bine organizat pe uniforme, pe armate, pe tipuri de arme, pe conducători, pe evoluția armelor, am văzut tot felul de lucruri extrem de importante, momente din diverse războaie, războaiele cu Prusia, războaiele napoleoniene – Napoleon e foarte bine reprezentat și nici n-avea cum să nu fie – pînă la Marele Război din 1914-1918 și ultimele momente militare care au definitivat, să spunem așa, destinul Monarhiei Habsburg.
Dacă ar fi cineva să-mi accepte o sugestie, a apărut recent o carte scrisă de un istoric austriac, despre viața de zi cu zi de la curtea Împăratului Franz Joseph. Deci, dacă citești această carte, care a apărut la editura Polirom, ar trebui ca după aceea să faci o excursie la Palatul Schönbrunn și vei înțelege mult mai bine tot ceea ce vezi acolo. Legat de etichetă, de organizare, de activități, de viața cotidiană, sînt lucruri extreme, extrem de importante. Ceea ce m-a frapat în această carte este grija pe care Franz Joseph a acordat-o fiecărui funcționar de la curte. Salariile au fost extrem de mici, dar beneficiile erau foarte mari, pentru că primeai locuință, primeai hrană, și Franz Joseph era un tip cu mîna largă, acorda ajutoare financiare tuturor celor care făceau parte din Curtea Imperială. Slujitori și pînă la funcționari de rang mai înalt, toți erau ajutați, sprijiniți cu lemne de foc, cu materiale, ajutoare, diverse tipuri de ajutoare. Chiar i se reproșa lucrul ăsta lui Franz Joseph că e prea darnic”.
