Prorectorul Universității ”Ștefan cel Mare” din Suceava, Mircea A. Diaconu, critic literar, eseist, filolog și profesor universitar, membru al Uniunii Scriitorilor din România, a vorbit despre ampla documentare care a stat la baza volumului ”Bucovina. Fals tratat de gastronomie și istorie politică” – de la ghiduri și memorii de epocă, și pînă la mărturii dramatice despre deportările bucovinenilor în Transnistria și Siberia:
”Am citit tot felul de lucruri, de la, să zicem, un ghid al Cernăuțiului din 1926, ghid turistic, pînă la documente oficiale de pe vremea Mariei Tereza sau rapoarte legate de anexarea Bucovinei. Și sînt tot felul de surse, printre care, evident, memorii, jurnale, romane autobiografice sau de ficțiune propriu-zisă. Și, sigur, foarte multe mărturisiri sau mărturii, pentru că această carte sfîrșește cu ce mîncau bucovinenii cînd nu erau în Bucovina și unde puteau ei să fie. Iată, puteau să fie pe 1 decembrie – a fost o delegație la dineul festiv de la Casa Regală. Și am aici, de exemplu, apropo de surse, două meniuri pe care și-au dat autografe și generalul Bertlot, și regina, și regele, și Brătianu, etc. Dar, erau și la studii la Viena și e foarte interesant ce mîncau studenții români din Bucovina la Viena. În general, de la Eudoxiu Hurmuzachi pînă la Ciprian Porumbescu sau Ion Nandriș… erau lihniți de foame. Dar, perspectiva asupra acestor lucruri e una, să zic așa, de estetică. Mai tîrziu, bucovinenii au ajuns în Transnistria sau în Siberia și cartea sfîrșește cu o explorare a acestor situații teribile și groaznice. Așa încît, cartea începe, ca să zic, cu o perspectivă paradisiacă, pentru că se spune că în Bucovina se mînca foarte bine, și o spune un bucovinean care se întoarce prin 1920 și ceva să revadă locurile strămoșilor lui care fuseseră figuri majore în zonă…, dar cartea aceasta sfîrșește finalmente cu un infern și e infernul ăsta al bucovineanilor deportați în Transnistria sau în Siberia.
Există o mărturisire, de exemplu, a unei prietene care a ajuns acolo la 12 ani, se numește Maria Scrobanec, căreia îi mor toți fratii, îi moare mama, tatăl dispăruse după primele zile, îi moare bunica, dar cînd unul dintre frați, care și va muri a doua zi, se duce să i se plîngă mamei, mama zice: <Uite, ia cuțitul ăsta și taie o bucată de carne din mine și, dacă vrei, mănînc-o…>. Comentariul nu este că lucrul ăsta n-ar fi fost posibil, el este ceva de genul: <Era, totuși, mama noastră…>. Situațiile sînt groaznice. În noaptea de 12-13 iunie zeci de mii de români au fost deportați la sute, la mii de kilometri distanță și abandonați, lăsați sub cerul liber…, urmau gerurile, fără nimic.
Reconstitui în carte și viața din Cernăuți sau din Bucovina de zi cu zi. De exemplu, pornind de la reclamele dintr-un periodic, <Apărarea națională>, putem să vedem cum se trăia în Cernăuți la începutul secolului trecut și pot să vă spun că se trăia ca într-un mare oraș european. Adică puteai să cumperi și rachete de tenis, și coniacurile cele mai fine, și tot felul de lucruri foarte sofisticate.
Am lansat cartea pe 19 mai la Chișinău, la Muzeul Literaturii Române, și să vedem la Suceava cînd voi face o lansare. Volumul a apărut la Editura Cartier, la fel și cea de dinainte, <Cernăuți. Obiecte pierdute>”. (Foto: Muzeul Național Literaturii Române din Chișinău)
