”Da, acuzația e legată de faptul că ea (Marine Le Pen – n.r.) avea niște asistenți, nu doar ea, ci și ceilalți care au fost membri în delegația franceză din Parlamentul European din partidul ei, din Adunarea Națională. Acum sînt vreo 30 din 81, adică are o pondere importantă această formațiune de dreapta plecată de la Frontul Național condus de tatăl ei. În fine, istoria este un pic alambicată de prin `72. Acei europarlamentari ar fi plătit, de fapt, prin intermediul unor asistenți de la Bruxelles, niște persoane politice ale partidului în Franța. Deci, cumva cam asta ar fi deturnarea. I-au plătit pe cei de la Bruxelles, care ar fi plătit la rîndul lor niște colegi de partid din Franța. (Despre asistenții pe care i-a avut ca europarlamentar) Aveai așa: birou la Bruxelles, birou la Strasbourg, pentru că parlamentul lucrează pe cele două zone, și birou în țară. Aveam și în Suceava. Aveam trei birouri. Aveam asistenți la Bruxelles care veneau lunar la Strasbourg cu mine, pentru că ne mutam cu tot calabalîcul la Strasbourg, la plenară, o dată pe lună. Mai puțin în iulie cînd era vacanța parlamentară. Era cîte o săptămînă și era o chichiță, pentru că prin tratate Strasbourg-ul trebuia să aibă 12 sesiuni lunare. Fiind luna de vacanță, într-una din luni făceam două sesiuni consecutive, dar în cadrul aceleiași săptămîni. Și aveam staff-ul la Bruxelles, aveam staff-ul în țară și cam asta era… Aveam un asistent principal la Bruxelles și am mai avut de-a lungul timpului în acea perioadă de un an de zile și niște stagiari. În țară aveam cinci asistenți, dar care erau contractuali. La sediul principal era o doamnă care era nepolitică, nu era o regulă să angajezi politic sau nepolitic. Eu am preferat, pentru faptul că aveam 33 de ani și am vrut să am pe cineva care avea multă experiență pe zona de parlament și comisii. Angajații erau ai Parlamentului European, nu ca în România. În România, în Parlament, angajații sînt cumva ai decidentului. El face partea de contractare, dar la Bruxelles plățile erau făcute direct de către Parlament.
Au fost și în perioada respectivă cîteva scandaluri legate de… țin minte și acum că am avut un raport chiar la Strasbourg, niște parlamentari britanici ce aveau angajări fictive. Efectiv fictive. Unul își trecuse contul bancar propriu. Și Parlamentul îi vira bani în contul lui personal. I-a zis John Nu-știu-cum, dar contul bancar era al lui. A mai fost cazul unui europarlamentar, tot britanic, care îi dăduse o primă de Crăciun angajatei lui, asistentei lui, de 13 ori valoarea lunară (a salariului – n.r.). Partea asta cu angajarea politică… E nonsens să spui că n-ai voie să faci angajare politică. Tu ești acolo pus politic și evident că nu își va angaja nimeni din Adunarea Națională oameni din Stînga…”. Cătălin Nechifor a fost europarlamentar din 10 decembrie 2007 și pînă pe 18 decembrie 2008.
