„Suceava nu are suficiente spații culturale. Din păcate, Galeria de Artă <Ion Irimescu> nu are feng shui și nu s-a acordat atenția cuvenită artiștilor profesioniști suceveni. S-au dat spații altora și Galeria de Artă care poate să fie un punct de atracție… <Hai în Bucovina> să vă arăt ce? Sediul Partidului Mișcarea Populară? Nu se poate. O galerie de artă este pașaportul deschis despre capacitatea artistică a unui trup de țară. Pe de altă parte, acum, o tipografie întreagă încape într-un computer. Pe vremuri băteai textul la mașină și te duceai la tipografie unde îl bătea cu plumb la niște mașinării foarte mari. În 1981 am lucrat la <Flacăra>, în Casa Scînteii, actuala Casă a Presei Libere. Se lucra greu. Lumea nu știe, dar era un mediu toxic evidențiat și-n controalele medicale. Cei care lucrau în tipografie primeau lapte în fiecare zi, pentru că laptele era o formulă de protecție alimentară. Aveam prieteni care lucrau în tipografie. Eu, ca secretar de redacție și ca om care lucram cu plumb, nu primeam lapte. Așa că am stabilit un barter. E anecdotică partea asta de relatare, dar e reală. Schimbam o sticlă de votcă pe o sticlă de lapte. Paritatea nu era bună, însă era sănătoasă pentru mine. Tipografilor le plăcea să ciocnească un păhărel de votcă”. Artistul plastic și jurnalistul Mihai Pînzaru-PIM.
