După 22 de ani petrecuţi în tricoul naţionalei Portugaliei, pentru care a jucat 243 de meciuri și a înscris 146 de goluri, Cristiano Ronaldo s-a despărțit de Națională cu un mesaj extrem de bine construit și foarte emoționant. Un mesaj care a fost comentat de scriitorul Alexandru Ovidiu Vintilă, redactorul șef al revistei ”Bucovina literară” și președintele Societății Scriitorilor din Bucovina. Pentru început, iată mesajul lui CR 7:
”Călătoria, care a început în 2003 şi mi-a schimbat viaţa pentru totdeauna, a ajuns la final. Cînd privesc tot ce am trăit alături de echipa naţională nu văd doar meciuri, goluri, recorduri sau trofee. Văd oameni. Văd imigranţi portughezi care, timp de 90 de minute, se simt puţin mai aproape de casă. Văd milioane de portughezi pe care nu i-am întîlnit niciodată, dar care devin o parte din viaţa mea. Pentru că, în fond, fotbalul este mult mai mult decât un joc. Fotbalul înseamnă oameni.
De-a lungul întregii mele cariere în echipa naţională mi-am depăşit mereu limitele. Am vrut să cîştig, să fiu cel mai bun şi să scriu istorie. Am cerut mereu tot ce era mai bun de la mine. Am vrut mereu mai mult şi am crezut mereu că vom reuşi. Am dat tot ce am avut pentru acest tricou. Au fost după-amieze şi seri perfecte, victorii pe care nu le voi uita niciodată. Au fost şi înfrîngeri pe care mi-e greu să mi le amintesc. Am făcut greşeli, am suferit, au fost şi momente în care nu am putut să le ofer portughezilor ceea ce aşteptau cu disperare. Dar nu am renunţat niciodată. Mai presus de toate, nu am încetat niciodată să mă simt mîndru că reprezint Portugalia. De-a lungul acestor ani am învăţat cîteva lucruri foarte simple: golurile trec, trofeele ajung în muzee, recordurile sînt în cele din urmă depăşite. Dar există un lucru pe care timpul nu-l poate şterge niciodată: locul pe care îl ocupăm în inimile oamenilor. Dacă v-am făcut fericiţi, dacă unul dintre golurile mele v-a determinat să îmbrăţişaţi pe cineva, să uitaţi de o grijă sau v-a făcut să vă simţiţi mîndri de ţara noastră, atunci totul a meritat. A fi portughez înseamnă şi asta. Suferim împreună, ne ridicăm împreună, credem din nou.
Portugalia va avea mereu nevoie de tineri care merită să viseze, de jucători care nu renunţă niciodată, de noi generaţii care cred că este posibil să ajungă acolo unde nimeni nu a mai ajuns pînă acum. Pentru că o ţară care continuă să creeze noi eroi este o ţară care nu încetează să creadă în ea însăşi. Coechipierilor mei vreau să le spun ceva special: vă mulţumesc pentru fiecare alergare, fiecare îmbrăţişare, fiecare ceartă, pentru fiecare moment de tăcere înainte de a intra pe teren, pentru fiecare victorie pe care am sărbătorit-o împreună şi pentru fiecare înfrîngere care ne-a făcut mai puternici. Am avut privilegiul de a fi căpitanul vostru, dar nici un căpitan nu merge singur. Veţi face întotdeauna parte din povestea mea. Tuturor antrenorilor, directorilor, medicilor, fizioterapeuţilor, responsabililor cu echipamentul, membrilor staff-ului şi atîtor altora care au lucrat alături de mine în aceşti ani, vă mulţumesc. Mulţi dintre voi nu apăreţi niciodată în fotografii, dar, fără voi, nici una dintre aceste fotografii nu ar fi fost posibilă”.
Iată acum comentariul lui Alexandru Ovidiu Vintilă: ”Este clar un material foarte bine gîndit, bine construit, cu o arhitectură aparte și nu are doar o dimensiune sportivă, ci și una simbolică, psihologică, și nu în ultimul rînd retorică. Într-adevăr, se vede că acest fotbalist nu este un fotbalist obișnuit, este un fotbalist cu o conștiință extraordinară, se gîndește la ceilalți, se gîndește la ceea ce reprezintă patriotismul, se gîndește că nu gloria individuală este totul, ci de fapt experiența pentru comunitate înseamnă extrem de mult. În scrisoare el afirmă că fotbalul este mai mult decît un joc, este un fenomen social și că esența lui în realitate sînt oamenii. Este, într-adevăr, o schimbare de perspectivă extrem de importantă și se observă că în momentul retragerii sportivul încearcă să transforme gloria personală în memorie colectivă. De asemenea există și o dimensiune existențială a discursului – se vorbește despre timp, despre ireversibilitate, el explică faptul că performanța sportivă este efemeră, chiar și cea extraordinară, cum a fost a lui, totul este supus degradării și, nu în ultimul rînd, succesiunii generațiilor. De asemenea, textul este despre patriotism, patriotismul ca formă de apartenență, ca locuire, este, într-adevăr, un text care spune multe despre Cristiano Ronaldo pînă la urmă, dar și despre tot ceea ce reprezintă el”.
