Președintele Nicușor Dan a condus delegația României la cea de-a 81-a sesiune a Adunării Generale a ONU de la New York, care a avut loc în perioada 20–23 septembrie. Reuniunea a avut pe agendă marile teme de securitate și politică internațională – de la războiul din Ucraina și situația din Orientul Mijlociu, și pînă la inteligența artificială și schimbările climatice. Sinteza făcută de istoricul și profesorul universitar doctor Florin Pintescu, decanul Facultății de Istorie, Geografie și Științe Sociale din cadrul USV:
”Să începem întîi cu discursul președintelui nostru, care s-a făcut în trei limbi. A început în limba engleză. Desigur, la New York limba engleză este la ea acasă. Apoi, ca un șef de stat ce își respectă țara, a vorbit în limba română, iar finalul discursului l-a continuat în limba franceză. A fost un discurs frumos, în care, pe scurt, a fost condamnată agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei. Aici a avut și un discurs separat la Consiliul de Securitate, paranteză, în care a arătat că sîntem în fața unei situații inedite, în contextul în care un membru permanent al Consiliului de Securitate, adică Rusia, a declanșat acest război nedrept.
Revin la discursurile de la Adunarea Generală, unde au fost șefii de stat. A vorbit foarte mult și bine despre posibilitățile pe care le oferă România pentru stabilitatea în sud-estul Europei, pentru faptul că ea poate deveni un hub energetic și logistic regional. A folosit cuvinte frumoase pentru a descrie inteligența românească, pentru a descrie capitalul uman pe care îl are și pe care îl poate pune la dispoziție România.
Per ansamblu, a fost remarcată absența lui Xi Jinping, care a fost în vizită de stat de trei zile în Statele Unite. Ar fi putut să treacă și pe la ONU să țină un mic discurs, dar a preferat să nu o facă.
Apoi, s-au văzut două falii. Președintele Trump are tot mai puțini susținători. Premierul Canadei și premierul Spaniei au făcut tot posibilul să nu se întîlnească cu președintele Trump. Lucrurile legate de Ucraina… Încă din 23 septembrie, Conducerea ONU a amintit și despre riscul extinderii regionale a războiului. Au fost menționate inclusiv incidentele cu drone din apropierea României. S-a cerut, bineînțeles, reluarea diplomației, o încetare completă a focului…, însă sîntem departe încă de lucrul acesta.
Apoi, Israel și Palestina. A fost discutată situația din Orientul Mijlociu și aplicarea rezoluției privind coloniile israeliene în teritoriile Palestinei ocupate. Nu s-a ajuns la nimic nici aici.
O foarte interesantă temă – Norvegia a înaintat o propunere privind controlul inteligenței artificiale, care, scăpată de sub control, poate pune în pericol securitatea lumii. Au fost discuții extrem de interesante legate de riscurile tehnologiei. Discuțiile astea au continuat pînă în 26 septembrie, dar nu s-a ajuns la un acord internațional. În primul rînd datorită faptului că Statele Unite și China nu au vrut să se ajungă la acest acord internațional – liderii mondiali în domeniul inteligenței artificiale.
Apoi, s-a discutat despre problema refugiaților. Cam 117 milioane de persoane avem acum strămutate forțat. Aici a avut un discurs frumos Înaltul Comisar pentru refugiați. Nu s-a ajuns la rezultate concrete.
La climă, s-a discutat despre creșterea nivelului mării, adaptări climatice, pregătirea pentru viitoarele pandemii… Bineînțeles că nu s-a ajuns nici aici la niște rezultate concrete, deoarece lumea acum pur și simplu este împărțită pe falii geopolitice: susținătorii Ucrainei vs. cei care sînt împotriva Ucrainei sau cei care rămîn neutri, susținătorii președintelui Donald Trump vs. adversarii președintelui Donald Trump, susținătorii Uniunii Europene vs. detractorii acestei construcții politice, și așa mai departe.
Experții în relații internaționale și în știința războiului ne arată că ONU poate gestiona eficient conflictele numai dacă Cei Cinci Mari din Consiliul Permanent de Securitate – Statele Unite, Rusia, China, Franța, Anglia – se pun de acord, în unanimitate, asupra unor probleme. Cînd nu se pun de acord, și acum, clar, Rusia cu războiul ei cu Ucraina nu este de acord cu celelalte patru, nu prea se poate ajunge la implementarea unor soluții viabile… Cînd este vorba de state mai mici cu potențial economico-militar redus, acestea pot fi forțate de către ONU să lase războiul și să apuce de negociere. Cînd este vorba despre state cu potențial economico-militar mijlociu, este foarte greu să implementezi niște rezoluții ONU contra lor. Gîndiți-vă cum s-ar implementa niște rezoluții ONU contra Angliei saucontra Germaniei… Nu prea s-ar putea implementa, pentru că au suficiente forțe militare să se apere. Chiar cînd este vorba despre state cu potențial economico-militar mare spre enorm, cum este Rusia, se vede clar că ONU nu are nici un fel de putere împotriva ei”.
