Subsemnatul, primar în exercițiu al municipiului Suceava, membru al PNL…, aaa…, pardon, PSD, dar de fapt suspendat, așa că virgulă cînd mă-ntreb chiar și eu pe mine de unde sînt, de la ce partid am candidat și de la care am fost de fapt ales, să nu vă mire că mă-ncurc, da’ și mai tare o fac cînd e să spun de care partid aparțin eu acum. Dacă e să mă-ntrebați pe mine, eu nu aparțin de fapt de nici un partid, ci ele, cînd pe rînd, cînd toate-odată, îmi aparțin mie și strămoșilor mei, și urmașilor urmașilor mei, în veacul vecilor, cum bine a spus însuși dl. Delavrancea, pardon, Ștefan cel Mare și Sfînt, care ne-a fost baci pîn’ la adînci bătrînețe și pildă vie în ale construitului de toate cele, inclusiv de fîntîni arteziene, că aici vroiam de fapt să ajung.
Am luat act de publicarea în ultimul număr al Jupânului, pe pagina 4, a articolului intitulat ”Fîntîna uitată la Spital”, în care doar fondul este oarecum corect, dar la detalii faceți cîteva grave erori. Prima ar fi că iar virgulă cînd am plecat de la spital nu mi-am luat ”lucrurile personale din birou”, fiindcă la sosire nu mi-am adus cu mine nimic în afară de competența-mi recunoscută, de inteligența organizatorică și de dragostea de brățară de aur, de meserie adică. Cum, care meserie!? Nu fiți obraznici! Aia de șef. Revenim la fîntîni: cum era să iau cu mine fîntîna de la Spitalul Județean? În primul rînd, ea era concepută ca prototip profilactic, ca să însănătoșească bolnavii cu capu’. De aceea și playlista era alcătuită cu sprijinul doctorilor psihiatri cu competențe muzicale. Pentru că a avut efecte nebănuite, a trebuit să o și desființăm, fiindcă îi lăsam pe psihiatri fără serviciu, toți pacienții cu capu’ însănătoșindu-se cam de la a patra audiție, dovadă că nu mai vroiau ”A căzut o frunză-n calea ta” ori ”Vîntule” sau ”Tombe la neige”, ci doar manele d-alea d-ale noastre, simțite.
Tocmai de aceea, fîntînile cu care am de gînd să împînzesc orașul vor avea muzică d-asta adevărată, pentru oameni sănătoși, cu marii maeștri ai genului: domnii Guță, Vijelie, Jador și, desigur, Minune, în vîrful listei plasîndu-se reputații Dan Ciotoi și Nelu Vlad, din playlistă nelipsind la nicio fîntînă geniala ”Ce bombeu și ce balcoane”, ca un fel de power-play, de imn al orașului, ca un blazon după care vom putea fi recunoscuți oricînd și oriunde eu și dl. SUBprimar DIC.
Primarul care face fîntîni și fîntînele,
La care s-ascultați numai manele
