Psihologa Doina Schipor, conferențiar universitar doctor la Universitatea ”Ștefan cel Mare” Suceava, a vorbit despre rezultatele unui sondaj privind uniforma în școală realizat în rîndul adulților, și despre ideea introducerii uniformei școlare ca soluție pentru reducerea discriminării. Conform sondajului realizat de INSCOP, 77% dintre persoanele intervievate, toate cu vîrsta de peste 18 ani, consideră că uniforma obligatorie ar reduce discriminarea dintre elevi:
”Cît din discriminare s-ar reduce prin înlocuirea vestimentației elevilor? Adică cît de mult sînt discriminați elevii prin intermediul etichetei de pe tricou și cît de mult s-ar reduce această discriminare? Acum nu avem un răspuns foarte clar.
(Pe lîngă ținută mai există și telefonul mobil, mai avem și o bicicletă sau o trotinetă electrică…). Da, mai avem și, nu știu, cantitatea de bani pe care copilul o primește la școală ca să-și cumpere lucruri în pauză. Mai avem și tipul de ghiozdan, și de rechizite și penarul… Și avem foarte multe variabile cu care să lucrăm dacă vrem să mergem doar în zona aceasta de vestimentație și de accesorii. De aceea, da, uniforma este un mod de a acționa asupra nivelului discriminării, dar nu este singurul. Și de aceea poate că ar fi mai bine să îi întrebăm inclusiv pe elevi. Mai ales că este vorba despre elevi pentru care îmbrăcămintea, vestimentația la vîrstă aceasta, dacă vorbim de segmentul adolescenți, este o modalitate de manifestare a procesului de conturare a identității. Și cu siguranță vom avea alte încercări, modalități de personalizare a uniformei, tocmai pentru a exprima, la un moment dat, această zonă de identitate care se conturează. De aceea a lua noi, adulții, această decizie că ei trebuie să se îmbrace sau nu cu uniformă, iarăși intră într-o zonă de control, așa cum am spus. Pe de-o parte noi sîntem cei întrebați, nu ei, și, pe de altă parte, felul în care se ia o astfel de decizie sau se discută despre o astfel de decizie, din nou este perceput de elevi ca un mecanism, de data asta aș putea spune chiar de control. Și, pentru adolescenți, controlul vestimentar e o problemă, într-adevăr, sensibilă.
Știm fiecare dintre noi, din casele noastre în care mai avem adolescenți, că putem foarte puțin să avem acces la zona vestimentară a adolescentului. Este percepută ca o zonă foarte, foarte sensibilă și de control. Camera și vestimentația lui sînt zone în care el își manifestă autonomia și această autonomie este considerată foarte importantă în structurarea identității. De aceea, poate că este bine ca și aici, în această zonă de decizie, să poată să fie auzită vocea adolescenților, părerea lor, opiniile lor și s-ar putea să fim surprinși, să aflăm că ei nu sînt radicali neapărat în această direcție și că putem discuta, și putem găsi variante bune în care chiar să nu discutăm doar despre uniformă, ci să discutăm despre discriminare și soluții reale la discriminare în școli.
(Acum, uniforma nu mai este acea noțiune strictă, cum era pe vremea noastră). Da, pentru că permite o oarecare arie de alegere din partea lui de manifestare a autonomiei, a identității și atunci se pot găsi astfel de soluții care să fie flexibile și unde ei să-și poată exercita alegerea și libertatea. Să nu simți acest control. Din nou, încă o zonă de presiune. Pe de o parte cu învățarea, pe de altă parte cu vestimentația din școală, care, bineînțeles, ne dorim și, probabil, și ei își doresc să fie una decentă, să fie una în anumiți parametri, cu posibilitate de personalizare, care să vină cu elementele de identitate specifice lor.
(Sînt elevi care sînt foarte mîndri că au uniformă). Da, cu siguranță. De aceea e importantă vocea lor. E important să putem să îi ascultăm și să nu tragem o concluzie pentru că 80% dintre adulți sînt de acord să se poarte uniformă. Da, adulții…, dar avem în ecuație și cei care o vor purta și poate aflăm și de la ei păreri valoroase despre cum trebuie să porți o uniformă, nu despre faptul că e obligatoriu să o porți, ci poți să o porți și poți să o personalizezi…
Eu am trăit o experiență în care am avut un fel de uniformă personalizată a clasei. O personalizare. Recomandarea era la nivel de școală și personalizarea la nivel de clasă poate fi iarăși un element de identitate a clasei. Și sentimentul de apartenență. Și e o alegere a clasei, e o discuție foarte aproape într-un grup restrîns care își manifestă identitatea lui de grup. Și sigur că putem să activăm mai degrabă astfel de mecanisme decît mecanisme de control din partea adulților care obligă”.
