Niciodată n-am să înțeleg de ce la noi, în presa asta care cam degeaba se numește ”liberă” de vreo 37 de ani încoace, indiferent că e vorba de presa scrisă, radio sau tv, cel mai adesea ne ferim ca de Satana să spunem lucrurilor pe nume, căutînd fel de fel de subterfugii stilistice, de metafore, adesea complet deplasate, în loc să spunem cinstit, nemțește, adevărul. Cred că vă imaginați deja unde bat, dar vă mai fierb nițeluș: vă amintiți de meciul ăla absolut năucitor, din 2004, în care România a bătut ditamai Germania cu 5-1? Nu scorul e problema, nici ce visam noi prostește după, ci cum au prezentat nemții cazul. Ei bine, un ziar de notorietate din Germania a titrat cît toată pagina 1: ”Idioții Europei!”. Vă întreb: într-o situație la fel de proastă (iar noi am avut cu zecile de-a lungul timpului) vă amintiți că vreo unealtă media din România să fi scris sau să fi spus ceva cît de cît asemănător? Tocmai de aia, acum, cînd săptămîna trecută cele patru panarame de echipe românești rătăcite (ca întotdeauna în ultimii vreo 30 de ani) în cupele europene, unde orice adversar care prinde una de-ale noastre la tragerea la sorți se îmbată de bucurie (și pe urmă ne bate de ne usucă fără să-i fi trecut mahmureala!) au obținut în total 2 puncte din 12 posibile, a scris sau a spus vreun coleg din presa sportivă că noi n-am trimis pe teren oameni, ci niște maimuțe? Care nu joacă fotbal, ci îl maimuțăresc! Se prefac, se tăvălesc, se dau apoi suferinzi, o bagă p-aia cu ”plecăm capul”, după care, maimuțele dracului, iau panarama de la capăt, că mai mult nici nu pot, nici nu știu, nici nu vor. ”Idioții Europei” or fi fost nemții atunci, în 2004, însă între timp i-am detronat definitiv și nici dracu’ nu ne mai ia titlul ăsta.
În eventualitatea că am lezat ceva ființe sensibile, cer nu doar scuze, ci și ajutor, ca să știu ce fac data viitoare: dvs., ca să nu supărați cititorii, ce ați folosi în loc de idioți și tîmpiți? Că nesimțiți e prea puțin!
