A venit vacanța cu trenul din Franța. Sau, mai exact, a venit data de 1 iulie, acel fluier final pe care îl așteaptă toți politicienii români când conduc cu un gol chinuit, după un meci jucat prost, cu crampe, simulări și mingi aruncate în tribună. Nu mai contează cum ai ajuns până aici. Important este să treacă timpul. Să se termine repriza. Să intre lumea în concediu. Să se golească studiourile. Să plece poporul la mare, la munte, la grătar sau măcar pe balcon, cu un lighean cu apă rece la picioare.
Campionatul Mondial ține capul de afiș al atenției publice, cum e și firesc. Acolo măcar se aleargă. Acolo mingea mai ajunge, din când în când, în poartă. Acolo, monștri sacri precum Germania și Olanda au fost trimiși acasă fără milă, cu valizele în mână și cu istoria pe post de prosop ud pe cap. În fotbal, când nu mai poți, pleci. În politica românească, dimpotrivă, când nu mai poți, mai prinzi un mandat, un grup parlamentar, o funcție interimară, o negociere sau măcar un loc într-o comisie unde cafeaua e caldă și răspunderea rece.
La noi, monștrii sunt bine, mersi.
Nu au fost eliminați. Nu au pierdut la penalty-uri. Nu i-a fluierat nimeni. Stau la masă, se privesc urât, se prefac că negociază și așteaptă vacanța. Pentru că marea idee politică a momentului pare a fi aceasta: dacă rezistăm până la 1 iulie, poate se evaporă criza ca transpirația de pe fruntea unui ministru prins fără răspuns.
Nicușor Dan va face nominalizarea atunci când partidele vor bate palma. Nu înainte. Nu din curaj instituțional, nu dintr-o strategie sclipitoare, ci pentru că nu are niciun chef să aibă două guverne trântite și să ajungă în situația ridicolă de a nu declanșa alegeri anticipate, deși Constituția i-ar permite teoretic să se joace cu bricheta lângă butoiul cu benzină.
Anticipatele rămân, ca de obicei, pasărea albastră aurie a lui George Simion. O pasăre frumoasă pe afiș, bună de fluturat în live-uri, imposibil de prins în realitate. Simion a mai găsit acum o jucărie de marketing: suspendarea președintelui. Exact cum a fost cu casele de 35.000 de euro. Anunți ceva mare, rotund, emoțional, cu parfum de revoluție de parcare, apoi aștepți să se umfle bula. Că se poate sau nu se poate, că ai voturi sau nu ai voturi, că procedura e grea sau aproape imposibilă, acestea sunt amănunte pentru oameni fără imaginație.
AUR nu face politică. Face afișaj luminos.
Anunțul cu suspendarea seamănă cu situația în care Cetatea Suceava ar chema Barcelona la un amical pe Areni, apoi s-ar plânge că spaniolii n-au răspuns pentru că le este frică de bătaie. Este aceeași logică: eu provoc, tu nu vii, deci te-am umilit. Publicul meu aplaudă, algoritmul merge, tricourile se vând.
În realitate, toată lumea știe că anticipatele sunt improbabile spre imposibile. Nu pentru că actorii politici ar fi responsabili. Să nu devenim lirici fără motiv. Ci pentru că nici nu se doresc cu adevărat, nici cadrul nu este limpede, nici partidele nu sunt dispuse să sară în gol doar pentru ca Simion să își facă intrarea pe stadion cu fumigene. În România, alegerile anticipate sunt invocate ca bau-bau democratic, dar nimeni nu a verificat dacă bau-baul are buletin, domiciliu și program la ghișeu.
Așa am ajuns la un mexican standoff politic. Termenul vine din cinematografia western și descrie momentul în care mai mulți adversari stau cu pistoalele îndreptate unii spre alții. Nimeni nu poate trage fără să fie împușcat la rândul lui. Toți par periculoși, toți par hotărâți, dar toți ar prefera, în secret, să vină cineva să stingă lumina și să declare pauză.
Exact asta avem acum.
Nicușor nu nominalizează până nu vede hârtia semnată. Bolojan ar vrea să rămână peste vară la Palatul Victoria, unde interimatul are aer condiționat și nu doare la sondaje. Grindeanu anunță că acceptă colaborarea, dar numai dacă începe el primul rotativa pe care până mai ieri o dezavua cu o indignare de mucava. USR și UDMR joacă rolul oamenilor serioși care știu că, oricum, la final, cineva trebuie să spele paharele după petrecerea PSD-PNL.
Rotativa, această capodoperă a stabilității românești, a revenit ca un borcan de zacuscă uitat în cămară. Toți se jurau că nu mai mănâncă. Acum se întreabă cine primește prima felie de pâine.
Grindeanu nu mai urăște rotativa. O iubește, cu o singură condiție: să înceapă cu el. Minunată evoluție doctrinară. În politica românească, principiile nu se schimbă. Doar ordinea la masă se negociază.
Bolojan, marele reformator de serviciu, descoperă și el virtuțile pragmatismului cu iz de traseism. Prin curtea liberală apar oameni veniți din zone politice unde până mai ieri PNL ar fi trebuit să pună măcar mănuși chirurgicale înainte de atingere: SOS, POT, AUR, PACE și alte acronime care sună ca niște conserve găsite în adăpost după apocalipsă. Unii primesc grupuri parlamentare, alții poziții, alții visuri de șefi în județe. Reforma, se pare, începe cu recrutarea din tomberonul adversarului.
Halal reformă !
Dacă aceasta este noua igienă liberală, atunci vechiul PNL poate dormi liniștit. Nu a murit. Doar s-a parfumat puțin și și-a schimbat traseul spre bufet. Bolojan vorbește despre seriozitate, rigoare, administrație și merit. În teritoriu, însă, politica are alte criterii: cine vine, cine aduce doi oameni, cine semnează, cine poate fi pus șef până nu întreabă presa prea multe.
Între timp, cealaltă Românie, aceea cu icoane politice de studio și mesianisme de seară, și-a rupt și ea firul iubirii cosmice. Conflictul dintre Călin Georgescu și Anca Alexandrescu a produs o scenă aproape terapeutică: două bule care până ieri se hrăneau din aceeași ceață au început să ricaneze una la adresa celeilalte. Unii râd pentru că Nicușor Dan i-a dezamăgit pe cei care îl vedeau ca pe un cavaler al decenței reci. Alții râd pentru că la Realitatea s-a spart globul de cristal și din el nu a ieșit lumină, ci factura la întreținerea cultului.
Este fascinant cum se prăbușesc micile religii politice când idolul nu mai spune replica potrivită. Până ieri, totul era destin, vibrație, popor, chemare, energie, salvare. Astăzi, brusc, apar întrebări despre caracter, scuze, trădare și cine a susținut pe cine în episodul Veștea. Așa se termină multe iubiri cosmice în politica românească: cu o ceartă în direct și cu moderatorul întrebând dacă mai are caracter.
În acest decor, data de 1 iulie a devenit mai mult decât o dată în calendar. A devenit speranța secretă a clasei politice că publicul obosește. Că vine vacanța. Că oamenii nu mai urmăresc fiecare nominalizare, fiecare fandare, fiecare amenințare cu suspendarea, fiecare reformă făcută cu oameni importați din partide pe care ieri le numeai neigienice. Pe românește, se mizează pe toropeală.
Și probabil calculul nu este complet greșit. Vara are un mare avantaj pentru politicieni: topește indignarea. Ce nu rezolvă negocierile, rezolvă canicula și îmbuibarea la all inclusive. Ce nu acoperă comunicatele, acoperă șezlongul. Ce nu lămurește președintele, lămurește ospătarul de la terasă când întreabă dacă mai aduce o bere.
Mexican standoff-ul acesta nu se va sfârși cu focuri de armă. Se va sfârși pe șezlonguri, cu cocktailuri cu umbreluțe. Fiecare va declara că a câștigat ceva. Nicușor va spune că a respectat logica instituțională. Bolojan va spune că a menținut stabilitatea. Grindeanu va spune că și-a asumat responsabilitatea. Simion va spune că a băgat frica în sistem. Kelemen va zâmbi discret, cum zâmbește omul care a văzut prea multe ca să mai fie surprins. Iar noi vom primi, ca de obicei, nota de plată.
A venit vacanța cu trenul din Franța.
În gară, politicienii noștri nu așteaptă trenul reformei. Așteaptă doar să treacă presa pe peronul celălalt.
România rămâne, pentru moment, în aceeași formulă: monștrii fotbalului pot fi eliminați, dar monștrii politicii românești sunt titulari pe viață. Unii amenință cu suspendarea, alții negociază rotativa, alții recrutează reformatori din resturile adversarilor, alții plâng după iubiri cosmice rupte în direct.
Și peste toate, ca o lozincă de final de sezon, se aude calmul nostru național: Ura și la gară!
Radu Ciornei
Doctor în Microbiologie, Imunologie și Genetică Moleculară, cu studii făcute în România și în Statele Unite ale Americii. Fost deputat USR de Suceava în mandatul 2020-2024.
