Analistul economic Daniel Apostol a scris recent pentru newmoney.ro un editorial cu titlul ”Ce anxietăți are România? Simptomele trecătoare și boala structurală”. Daniel Apostol este expert în politici publice, prim-vicepreședinte ASPES. De asemenea, este director editorial la <Economistul> și editorialist la profit.ro și jurnalul.ro. Analistul economic scrie și pentru New Money, site-ul care ține de revista cu același nume și care a fost lansată odată cu Money Channel.
”În editorialul ăsta de la newmoney mă refeream la faptul că România pare total nepregătită pentru schimbările care se produc sub ochii noștri în întreaga lume. Multe state își manifestă puterea directă – puterea militară, puterea politică, puterea economică, dar și mai multe state își manifestă ceea ce se numește <soft power>, puterea inteligenței, puterea academică, puterea culturii, prin care își cîștigă influența planetară. Noi nu dăm semne că ne orientăm nici într-o zonă, nici în alta. Soft power-ul nostru, puterea asta soft, este una de, mai curînd, de import, de adopție, pentru că am căpătat oarecare soft power prin apartenența noastră la Uniunea Europeană, nicidecum printr-o influență directă.
Noi nu influențăm Uniunea Europeană. Uniunea Europeană ne influențează pozitiv pe noi. Sîntem integrați în mari structuri occidentale, însă rareori modelăm noi o decizie – așteptăm, participăm la vot, participăm și ne supunem unor direcții strategice, trasate fără să influențăm, fără să avem vreo propunere, fără să venim cu vreo idee, cu vreo contribuție. Din punctul ăsta de vedere avem o anxietate.
Pe partea cealaltă, cu <hard power>, lucrurile nu pot fi mai simple. Nu vorbim de o putere militară, în nici un caz. Ar trebui să vorbim despre o influență economică regională, dar iată că România nu are o putere economică critică, precum are Polonia. Nu avem nici capacități industriale precum Occidentul – Germania, Italia, Franța. Nu avem nici resursele financiare ale economiilor occidentale, însă deținem un pachet de active strategice pe care puține state europene le-au cumulat, la un moment dat, în interiorul aceleași granițe. Și nu dăm semne că avem înțelepciunea a folosi această putere a activelor strategice. Energia înseamnă influență, infrastructura înseamnă influență, este un instrument geopolitic.
Și de ce o nouă monedă a puterii este tehnologia avansată? Deși avem creiere generatoare de inventică, de noi tehnologii, nu manifestăm o putere reală în domeniul acesta. Astea cred că sînt cîteva dintre anxietățile pe care le acumulează România într-un deceniu care are o miză puternică și în care este vorba nu despre înregistrarea unor rezultate statistice de creștere economică sau de succes în privința absorbției fondurilor europene sau din perspectiva unei stabilități politice de fațadă. Miza reală este transformarea statului, a țării, a națiunii într-un furnizor net de stabilitate, de energie, de economie și de dinamică regională. Mai avem de lucrat ca să ajungem la această fază de exportatori de stabilitate”.
