În anul 2003, m-am mutat în casa pe care o am și în ziua de azi, în spatele stadionului ”Areni”, la intrarea în parcarea prevăzută acum cu o barieră, pe atunci negîndindu-se nici un deștept la necesitatea acesteia, al cărei singur rol depistat de mine în vreo 15 ani, de cînd a fost inventată, e de a crea dopuri la intrarea/ieșirea de acolo și de a genera sute de claxoane și de scandaluri în fiecare zi. Mi-am cumpărat și eu o telecomandă, dar de cîțiva ani nu o mai am (de cînd i-am împrumutat-o unui sportiv care avea de intrat și de ieșit de la stadion și care a ”uitat” să mi-o înapoieze), ideea fiind că uneori nu puteam intra la mine în curte cu mașina din cauza feluritor imbecili care parchează fix în poartă.
Problema majoră e însă alta: cea a WC-urilor. În 2003 nu erau deloc. Apoi, prin 2015, a apărut o cușcă verde (cică ”ecologică”, ptiu!), necurățată vreodată pînă azi! Ca atare, cît timp erau și spectatori, aceștia foloseau cu toată încrederea gardul meu în pauzele meciurilor! Apoi, am avut ceva tihnă, că s-au dus naibii spectatorii. Normele UEFA (deci, europene) preluate și de FRF, considerate obligatorii pentru omologarea stadioanelor, prevăd în cazul stadionului ”Areni”, calculat la 8.000 de locuri, un număr de minimum 32 de WC-uri și 125 de pișoare, dar și pentru femei încă 16 WC-uri. Ar ieși un total de 48 de WC-uri și 125 de pișoare.
Ei bine, vinerea trecută, la ultimul meci înaintea promovării Cetății în Divizia B, stadionul a fost arhiplin. Drept pentru care, dacă tot n-au izvorît din senin toalete și/sau pișoare, cîțiva domni deja au luat-o spre gardul meu, iar unu’ chiar îi zicea altuia: ”Ține tu de 6, să mă piș eu primul, pe urmă țin eu!”. M-au văzut, ăla s-a încheiat la fermoar, și au luat-o înapoi. Or fi făcut pe ei? Acu’, mă gîndesc că domnii Primar și SUBprimar n-au fonduri ca pînă începe campionatul, în iulie, să facă toalete.
Așa că îi rog și eu pe spectatori să continue să facă ce știu ei, numai să schimbe amplasamentul: să iasă nu pe poarta de pe Bradului, ci pe cele de pe Universității și, deci, să se pișe nu pe gardul meu, ci pe zidul Primăriei. E, vă jur, absolut același lucru, diferă doar ambientul. Hai Cetatea, hai tricolori!
