Daniel Apostol este expert în politici publice, prim-vicepreședinte ASPES. De asemenea, este director editorial la <Economistul> și editorialist la profit.ro și jurnalul.ro. Săptămîna trecută, Daniel Apostol a scris pentru profit.ro editorialul ”Industrial Accelerator Act – mobilizarea forțată a energiei europene?”, care începe astfel: ”Ultimele decenii europene au fost dominate de efervescența optimistă a <țintelor de mediu>, culminând cu Green-Deal – o strategie mai mult poetico-militantistă decât pragmatică de creștere economică, lansată de Comisia Europeană în 2019 și având ca scop principal transformarea UE într-o societate neutră din punct de vedere climatic până în 2050”.
”În editorial fac referire la un pachet legislativ pe care, la nivelul Uniunii Europene, îl avem chiar în elaborare, în pregătire, și care se cheamă Legea de Accelerare Industrială, prin care Comisia Ursula von der Leyen II își propune să încurajeze industriile originale europene. Asta, cumva, ca un răspuns la protestul, la vocea extrem de puternică a industriașilor europeni, care au acuzat gradul mare de birocrație și de sufocare a industriei europene, prinsă oricum într-o competiție globală, inegală, cu industria Chinei și cu cea americană. Prin această propunere legislativă, Comisia urmărește să încurajeze o piață de desfacere europeană de produse garantat verzi și garantat europene. Dar, dacă enunțul sună bine sau arată frumos în hîrtie, transpunerea lui în practică pare că nu găsește variante echilibrate. Sînt deja discrepanțe între ceea ce își doresc statele membre, Franța vs. Germania, de exemplu. Sînt probleme cu privire la presiunile care vor apărea pe producătorii de energie care au de adoptat și de asumat cîteva condiții restrictive. Ca întotdeauna, o lege europeană, care pînă la urmă ar avea o misiune, un scop nobil, se dovedește a fi, din păcate, un hățiș legislativ, un hățiș birocratic care nici măcar în faza de elaborare nu ne dăm seama cu toții cum ar urma să fie aplicat. Comisia încearcă prin anumite tipuri de facilități să încurajeze producția industrială autohtonă, autohtonă în sensul european, care oricum are mult de suferit. Și să o încurajeze, pentru că are o strînsă legătură cu Green Deal.
Comisia von der Leyen, la începutul primului ei mandat, a venit cu această propunere extrem de nobilă, această tendință de politică de înverzire a continentului. Von der Leyen II, deși a avut multe critici cu privire la primul ei mandat, a trebuit să fie mai atentă și la solicitările economiei reale europene. Pentru că țintele de decarbonizare și de combatere a schimbărilor climatice, scrise elegant și frumos, nobil pe hîrtie, s-au dovedit a fi obiective foarte greu de atins de către economiile statelor membre. Von der Leyen nu a abdicat de la aceste ținte și de la misiunea nobilă de îndreptare a continentului spre o zonă cu un grad mult redus de poluare și cu un grad mult sporit de protejare a mediului, doar că obiectivele astea nobile se dovedesc a fi aproape nerealiste cînd urmează să fie transpuse în practică. Sînt din ce în ce mai mulți critici cu privire la metodele concrete care ar trebui adoptate pentru atingerea obiectivelor și semnul pe care îl avem deocamdată la nivel formal, nu informal, este că deși există o greșeală în aplicarea, în adoptarea pachetelor legislative, nimeni nu dorește să recunoască această greșeală și să o corecteze”.
