Așa tristețe nu am mai simțit de la transformarea în praf de stele a lui Dan Andrei Aldea, în ianuarie 2020. Cu toate astea, tind să cred că, spre deosebire de Dan, Nicu Covaci a fost mult mai prezent în viețile noastre. În casa mea s-a ascultat mereu Phoenix, iar Sfinx-ul a fost descoperirea mea, mai tîrziu, adolescentă fiind, cînd lucrurile deja se legau în capul meu. Nicolae Covaci și a sa Pasăre Phoenix mi-au fost aproape încă dinainte să pot înțelege cu adevărat ce înseamnă muzica.
Mi-aș fi dorit să aleg Discul de Top din această săptămînă într-un alt context, unul fericit. Totuși, îl văd ca pe un omagiu adus celui ,,care ne-a dat nume” în muzica românească. Nicu spunea că muzica lui nu e doar rock, e mesaj și profunzime. Cu mesaj și profunzime e și Discul nostru de Top. ”Cantafabule”, primul dublu LP al formației Phoenix, este Discul de Top din această săptămînă.
Editat în 1975 de casa de discuri Electrecord, ”Cantafabule”, numit eronat ”Cantofabule”, reprezintă în opinia mea și a multora capodopera rock-ului progresiv românesc, alături de ”Zalmoxe”, al celor de la Sfinx. Cel de-al treilea LP al trupei (și primul dublu LP al unei formații din țara noastră) demonstrează maturizarea compozițională și interpretativă a celor cinci fantastici: Nicolae Covaci (chitară solo, chitară acustică, double six, blockflöte, voce), Mircea Baniciu (solist vocal, chitară acustică), Josef (Ioji) Kappl (chitară bas, vioară, blockflöte, voce), Günther Reininger (pian, pian electric, synthesizer, celestă, orgă electronică) și Ovidiu Lipan (Țăndărică) – (baterie, bongos, timpane, gong, clopote, tamburină).
,,Concepția era destul de clară, așa că producția se strecura cam la modul la care fusese gîndită. Începea cu o invocație prin care chemam toate duhurile de bine și de rău, prin formule magice și vrăjitorii. Tot restul era în surdină, cu spații care distrugeau cuvîntul. Fiarele incantate începeau să apară una cîte una. Apărea și <Pasărea Roc…k and roll>, o parodie rock la adresa păsării rock din <O mie și una de nopți>. Apoi, după apăsătoarea și amenințătoarea Cucuvae, din <Canticilu al cucuvaeliei> se trecea la acel complicat duel între forțele binelui și ale răului din <Zoomahia>. În final, ajungem la imnul triumfal închinat păsării Phoenix, simbol al renașterii, al reîntoarcerii eterne, purificate prin foc”. Sunt spusele lui Nicu Covaci din volumul său, ”Phoenix, Însă eu…”, din 1994.
La magie a contribuit și cuplul de scriitori/textieri Șerban Foarță – Andrei Ujică, acest fapt conferind o direcție clară, unitară întregului material. Conceptul albumului a plecat de la un bestiar din secolul al XIV-lea găsit de Andrei Ujică. Bestiarele sînt cărți medievale în care se evocau animalele de origine fabuloasă, ca simbol al forțelor binelui și răului. În plus, pornind de la ”Istoria Ieroglifelor” a lui Dimitrie Cantemir și intrînd în zona mistică a creaturilor fantastice, prin natura temei abordate, discul nu a fost cenzurat total, reușind astfel să își păstreze unitatea și veridicitatea care îl transformă într-o veritabilă operă rock. L-aș pune oricînd în aceeași linie cu ”Selling England By The Pound” a celor de la Genesis, ”Tales from Topographic Oceans” a celor de la Yes sau ”In The Court of the Crimson King” a celor de la King Crimson.
În acest context nefericit, nu pot spune decît că e ciudat și greu să vorbim despre Nicolae Covaci la trecut. Despre unii Oameni ai crede că sînt nemuritori. Îi mulțumesc în numele tuturor celor care au descoperit și iubit Phoenix, indiferent de vîrstă. Nicu Covaci rămîne un reper important în cultura noastră și este imposibil de uitat. Fie să renască!
”Cantafabule” va fi difuzat în întregime la Radio Top Suceava (pe 104.00FM și radiotop.ro) sîmbătă, 17 august, de la ora 19.00, dar și duminică, 18 august, de la ora 18.00.
Alexandra Cuza
