Transferul lui Moldovan la Atletico Madrid, neprevestit de nimic și nebănuit de absolut nimeni din toată suflarea fotbalistică mondială, a generat în media de specialitate de la noi dezbateri și speculații mai dihai decît plecarea lui Ronaldo la arabi ori viitoarea configurație a Champions` League, pe care cred că ne vor trebui ani buni pînă s-o pricepem. Care ar fi de fapt problemele ridicate?
Păi, prima e cum de s-au orientat ăia către el? Păi dacă Naționala, cu el în poartă, a terminat fără înfrîngere un parcurs de 10 meciuri, din care fără Moldovan ar fi pierdut (chiar la scor!) măcar vreo 8, de ce să nu le fi plăcut de el? E drept și că, așa cum spunea unul din puținii care chiar se pricep la fotbal, în urmă cu nici doi ani se punea problema să-și caute o echipă de B sau C, după nenumăratele gafe comise… Ba chiar eu însumi îmi amintesc că atunci cînd a fost convocat la Națională m-am gîndit că e o tentativă de a-l ”vopsi”, bifind una-două prezențe în reprezentativă, spre a-l vinde apoi pe la vreun Ludogorets sau Manisaspor. Moldovan a avut însă niște evoluții uluitoare în poarta României, iar meciurile alea, nu gafele din campionat, l-au adus în atenția unei superechipe. Plecarea lui la Atletico nu e întîmplătoare, așadar. Cît privește titularizarea, aici chiar e de discutat. Tot aia din studiouri, au început s-o bage p-aia cu ”mai poate apăra la Națională dacă nu e titular la club?”. Da` de Pisica vă mai amintiți, dragilor? Cum a frecat el banca cu dosul la Roma vreo 10 ani (în care nu cred că a apărat în 7 meciuri!), dar la Națională, în primii 3-4 ani, era titular fără concurență.
Exilul lui Moldovan la Atletico este, oricum am privi, o excepțională realizare. Trăiască exilul!
